La treizeci și trei de ani de la îngrămădeala din Decembrie, suntem departe rău de tot de ceea ce am sperat să devenim după îndepărtarea lui Ceaușescu. Ba chiar, din foarte multe puncte de vedere, suntem chiar mai rău, iar manevrele făcute de guvernanți ne scufundă și mai abitir în mocirla din care au pretenția că ne scot. Va fi bine în România, dar nu astăzi, ci undeva într-un viitor neprecizat. Flacăra speranței e tot mai firavă pe zi ce trece, iar puternicii zilei fac tot posibilul să ne cufunde în întunericul de care nu ne-am eliberat niciodată cu adevărat.
Totuși, din când în când mai au loc evenimente menite să demonstreze că, pe undeva, mai există un dram de speranță. Poate, totuși… Poate o să fie bine și în țara asta.
Decizia de plagiat a UBB în cazul lui Lucian Bode e, pe undeva, surprinzătoare. Învățământul românesc s-a degradat la un nivel de neimaginat chiar și pe timpul Cârmaciului, criticat adesea pentru că intenționa să-i facă pe toți românii cu liceu. În momentul de față douăsprezece clase sunt obligatorii, iar fabricile de specialitate produc într-un an mai mulți doctori decât a dat învățământul comunist în toată existența sa. Nu e în regulă, dar deocamdată nu deranjează, deoarece principalii profitori se învârt în mediul politic. Și treburile au fost așa de bine aranjate la nivel național, că plagiatul nu produce cine știe ce revoltă. Prea mulți români cu diplome de licență știu cum le-au obținut, cumpărând tapetul cu pretenții intelectuale de la facultăți cu sediul în scara blocului și se gândesc că atitudinea fermă împotriva plagiatului i-ar putea lăsa fără „studii”. Nu mă scandalizez împotriva ăluia, că poate mâine vor ajunge cu verificatul și la mine. O atitudine păguboasă, dar care a fost intens cultivată în societatea românească.
Prin urmare, deși a primit verdict de plagiat, ministrul Bode nu demisionează, ba chiar a ieșit la înaintare acuzând „atacuri concertate ale USR și ale sateliților săi”, precum și presiuni la adresa UBB. Mult mai credibil ar fi fost dacă susținea că el nici nu știe ce e ăla plagiat, deoarece dormea pe bancheta din spate în timp ce fraierică ăla plătit cu doi lei îi realiza lucrarea de doctorat.
Decizia de plagiat și manevra lui Bode au stârnit reacții diverse. Mult râs, multă ură, dar și mai multă nepăsare. PNL și sateliții săi (nu e plagiat din Bode, e doar o reinterpretare) lucrează la spălarea imaginii individului, bagatelizarea plagiatului și demonizarea Emiliei Șercan, de la care a pornit totul. Interesant și grăitor e faptul că Bode nu a dat-o în judecată pe Șercan pentru calomnie, defăimare, hărțuire sau ce-i mai permite legea. În schimb, a dat în judecată Comisia de Etică a UBB, după exemplul lui Nicolae Ciucă, altă valoare intelectuală. Cam târziu, că ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat. Știe el ce știe, deoarece un proces împotriva Emiliei Șercan l-ar costa mult mai mult decât e dispus să plătească. Evident, justiția românească i-ar da dreptate, dar Șercan poate să ducă procesul la Haga și acolo nu mai merge ca pe meleagurile mioritice. Nu numai că ne-am face de toată bafta, dar riscăm să fim dați afară din Europa. Și Adrian Năstase amenința cu tribunale internaționale, dar a lăsat-o mai moale.
Decizia de plagiat în cazul Bode e un pas în direcția firească. Unul mărunt, care ar trebui urmat de alții mult mai importanți. Demisia individului, fără discuție. Însă, din păcate, n-o să vedem așa ceva, deoarece Bode e prea important, face parte din Echipa câștigătoare și a dovedit în repetate rânduri că e multilateral dezvoltat. E cel mai interimar dintre câți miniștri a avut România, înlocuiește pe oricine, promovează pe cine trebuie. Cum să te lipsești de așa o valoare?
Pași spre vindecare? Da, există. Dar nu în lumea politică. Acolo este boala și nu o să scăpăm de ea în veci dacă permitem impostorilor să ne domine, să ne conducă, să ne impună standarde intelectuale și morale. Bode nu este un geniu, Bode este doar un parvenit politic, nimic mai mult.
