La ce ne putem aștepta în anul care tocmai a început? Pentru prima dată în ultimii 30 ani, la nimic bun. În afara prilejurilor de bucurie din familie – nașteri, nunți sau câte o reușită a unuia dintre membrii ei – din partea autorităților locale și naționale nimic bun. Iar din partea liderilor lumii, nici atât. Conflicte deschise în mai multe zone ale globului, lideri incompetenți, inflație devastatoare care nu va scădea sub două cifre, dobânzi în creștere peste tot, astfel încât prețurile nu se vor întoarce și nici măcar apropia de cele de acum un an.
Proiectul de buget al țării, pe anul 2023, a fost făcut public mai zilele trecute de către Ministerul Finanțelor. Cresc pensiile cu 12%, salariile cu 10%, cresc și indemnizațiile, soldele și alte cele, dar am încheiat anul precedent cu o inflație de 16% iar cea din acest an este estimată, optimist, între 10 și 12%, chiar dacă Guvernul speră la o creștere economică spre 3% (prin PNRR, noroc cu Uniunea Europeană). Una peste alta, creșterile de venituri nu vor acoperi creșterile de prețuri. Vom avea bani mai mulți dar vom putea cumpăra cu ei mai puțin.
Primesc bani mai mulți Președinția, Senatul, Camera Deputaților, Internele, serviciile secrete și Apărarea, adică politicienii și instituțiile de forță. Educația și Sănătatea primesc și ele câte-o atenționare: să-și bage mințile-n cap și să nu mai tot țipe că vor respectarea cotelor din Produsul Intern Brut care li s-ar cuveni prin lege. Pentru cultură s-au alocat câțiva firfirei în plus dar pentru sport – să plătească părinții, că și așa tot asta făceau și până acum.
Tendințele astea se vor menține doar în viitorul apropiat, pentru că cel îndepărtat este și mai sumbru: încep să iasă la iveală datele recensământului. Așa prost, cum a fost făcută, numărătoarea națională confirmă și oficial ceea ce știam cu toții dar din vorbe. Suntem mai puțini cu un milion față de precedentul recensământ și crește gradul de îmbătrânire al populației. Avem 121 de vârstnici la fiecare 100 de tineri și trei inactivi la doi activi. Și acest proces se va accentua.
În plan politic intern, nu cred că vom avea schimbări majore până la rocada Ciolacu-Ciucă în fruntea guvernului, pentru că niciunul dintre partidele coaliției nu are vreun interes să facă vreo mutare în afara celor convenite deja cu președintele, cu serviciile, cu partenerii externi și cu cine s-o mai fi nimerit prin spatele ușilor capitonate. Scandalurile și contrele reciproce de anul trecut s-au topit deja în dorința tuturor de a menține acest statu-quo convenabil tuturora. Și, dacă le ies pasiențele cu compensarea prețurilor la energie, cu vreo două-trei segmente de autostradă și cu niște noi promisiuni de a fi primiți în Schengen, s-au scos cel puțin până la alegerile de anul viitor.
În plan extern, suntem într-o spirală accentuată a tensiunilor internaționale. Dincolo de soarta războiului din vecini, la care participă indirect cam jumătate de planetă, se conturează transformarea competiției economice americano-chineze într-un potențial conflict. Iranul fierbe, Turcia agită republicile musulmane din fosta URSS, temperatura în Kosovo crește din nou, Africa – aflată, cu rare excepții, în pragul unui colaps economic – va trimite noi valuri de emigranți înspre zonele mai bogate ale lumii iar America latină cunoaște cifre ale inflației care duc ireversibil înspre incapacitatea de plată.
Noi însă, cu puterea noastră greu de egalat de vreo altă națiune de a ne adapta la vremuri grele, ne vom strecura prin toate acestea ușurel și nebăgați în seamă, ca de obicei, sperând la sfârșitul acestui an, care va fi la fel de dificil ca cel care s-a încheiat, că următorul va fi mai bun.