Până la apariția internetului, românașii noștri dragi se pricepeau de minune doar la fotbal, agricultură și politică. Odată cu marea digitalizare, orice concetățean de-al nostru le știe pe toate, oricât de prost, incult și neșcolit ar fi! Despre acești „academicieni” pârâți am scris recent într-un editorial, deci subiectul de astăzi se va referi la prima categorie amintită în debutul acestor rânduri, și anume specialiștii din fotbal. Cam toată suflarea Botoșaniului a aflat că, de ceva timp, echipa ce ne reprezintă pe marile stadioane ale țării are un antrenor nou, Flavius Stoican. Un fost bunișor fotbalist, care ca antrenor nu prea are cu ce se lăuda. Să sperăm că lansarea lui în lumea bună a antrenoratului se va produce aici, în capătul țării, unde vreme de câțiva ani orice echipă din România venea cu inima strânsă, pentru că nu era de joacă cu botoșănenii: se băteau de la egal la egal cu toți granzii campionatului, ba mai mult, gruparea lui Iftime și Croitoru era mereu în ochii unor finanțatori din fotbalul autohton, și nu numai, un formidabil și inepuizabil rezervor și furnizor de talente. Colaborarea dintre cei doi amintiți a dat niște rezultate extraordinare, Botoșaniul ajungând să joace în cupele europene, o realizare care, în urmă cu ceva timp, ni se părea a fi de domeniul fantasticului. Așadar, câțiva ani, Iftime și Croitoru au ținut în prima ligă o echipă care putea bate pe oricine din România. O înfrângere la două goluri era considerată dramă, tragedie, cataclism și drept urmare asistam urgent, chiar din minutul 91, la o mobilizare exemplară a tuturor celor implicați (staff, jucători), având ca scop spălarea rușinii. Și urmau rezultate pozitive legate care accentuau profesionalismul, talentul, constanța și dăruirea echipei excelent manageriată în plan financiar și tehnic de către cei doi. Faptul că au mai apărut contre și divergențe de opinii nu ar fi trebuit să genereze o prăpastie sau un zid între antrenor și finanțator. Și soții cei mai devotați și iubitori se mai ceartă între ei, dar nu se despart a doua zi, ci găsesc forme, motive și căi de împăcare, pentru că scopul final este mult mai important decât o hârâială punctuală. Din păcate, nici Iftime și nici Croitoru nu au înțeles că aveau niște rezultate datorită complementarității dintre ei și nicidecum datorită faptului că erau, fiecare în zona lui, genii mai mult sau mai puțin pustii! S-a văzut din avion că după ce au apucat-o fiecare pe drumul lui, rezultatele profesionale, în speță fotbalistice, au coborât precum MIG-ul de pe vremuri în țărână. Croitoru a fost căutat și curtat de Mititelu cel cu a doua universitate craioveană de parcă ar fi fost un Mourinho autohton, iar Iftime, sigur pe el, a apelat la serviciile unui antrenor de paie de-al lui Jiji, Mihai Teja. Astfel, amândoi foștii camarazi începeau cumva pe cai mari un campionat care numai după câteva etape avea să le demonstreze negru pe alb în clasament ce greșeală au făcut spărgând cea mai frumoasă și mai performantă echipă botoșăneană de fotbal din toate timpurile. „Murinașul” nostru a fost demis de la conducerea jucăriei lui Mititelu, iar FC Botoșani a început să piardă meci după meci ajungând actualmente în incomoda poziție de candidată la retrogradare. Faptul că Marius Croitoru a fost cooptat în staff-ul tehnic al echipei FC Argeș nu înseamnă absolut nimic, echipa din Trivale orbecăind și ea de o bună bucată de timp prin nisipurile mișcătoare ale locurilor retrogradabile. Așadar, folosind o veche zicală românească, cei doi artizani ai frumoasei echipe botoșănene din ultimii ani, au căzut din lac în puț! Ajungem astfel la concluzia aceea tipic autohtonă, de ce simplu dacă se poate complicat? Probabil, dacă cei doi s-ar fi autoevaluat corect și-ar fi dat seama că nu sunt nicidecum „einșteinii” fotbalului, ci doar fericiții descoperitori ai faptului că împreună, și nu individual, pot face performanță. Cum ambițiile personale de doi bani au primat, iată că am ajuns în situația grea de a fi ciuca bătăilor pe prima scenă fotbalistică a țării. Puțin ne interesează ce va realiza Croitoru la FC Argeș sau la alte echipe! Cu siguranță rezultate ca la Botoșani nu va mai avea în viitorul apropiat. Ceea ce ne doare pe noi este soarta echipei locale, care nejucând absolut nimic în ultima perioadă, încasează bătăi umilitoare transformându-se dintr-un frumos ambasador al zonei într-o paiață de care râd și curcile, darmite Jiji, cel care l-a umilit pe Iftime în Cupa României când l-a învins detașat cu rezervele rezervelor. Ca o concluzie, divorțul dintre cei doi este cauza eșecurilor fotbalistice pe care le consemnăm astăzi în dreptul echipei noastre. Și așa cum se întâmplă în cazul oricărui divorț, cel mai mult suferă copiii, adică suporterii, cărora nu li s-a asigurat nici minima pensie alimentară, adică bucuria unor meciuri câștigate de ai noștri pe Municipal, ci înfrângeri de Cartea Recordurilor cu 7 sau 8 la 0!
