Orbi să fim și tot n-am putea trece cu vederea mizeria din jurul nostru. Și nu e vorba doar de gunoaie în sensul strict al dicționarului, ci mai ales de ilegalitățile care cresc mai ceva ca voinicul din poveste. Acum s-a iscat ceva vâlvă cu faptul că Austria, prin vocea cancelarului Karl Nehammer, a spus-o clar, fără echivoc. Pentru România Spațiul Schengen rămâne un vis îndepărtat. O ocazie numai bună pentru patriotul verde să urle împotriva Europei și să susțină că suntem colonie și supuși intereselor străine. Culmea, cel mai zdravăn s-au inflamat tocmai cei ce susțin că ne descurcăm și fără Europa și că cel mai bine ne-ar fi în afara Uniunii. Gașca lui Dragnea asta urla când Condamnatul Suprem avea probleme. Cum își permite Europa să se amestece în treburile interne? Și când Dragnea și-a luat cu executare, vina a căzut tot pe Europa.
Da, iar rămânem pe dinafară și asta se datorează în mare parte – posibil chiar total – politicienilor de toată jena pe care i-am ales în speranța că vom scăpa vreodată de fantomele lui Ceaușescu și Iliescu. Nu Europa ne pune piedici, ci politicienii noștri, pentru care democrația originală pusă la cale de Ion Iliescu e mai confortabilă chiar și decât comunismul lui Ceaușescu.
Mai grav decât faptul că încă sunt ancorați în comunism e că ai noștri politicieni nu sunt în stare să-și asume greșelile și nici nu învață nimic din ce li s-a întâmplat în trecut. Din contră, tocmai spre trecut ne duc, acel trecut în care de șmecherii cu carnet de partid nu se atingea nici Securitatea. Așa ceva le este lor pe plac și, prin urmare, vom fi ținuți la poarta Europei civilizate mult și bine. Și nu pentru că asta își dorește Europa, ci pentru că așa doresc ai noștri.
Care sunt motivele invocate pentru respingerea accesului României la Spațiul Schengen? Corupția și lipsa reformei în justiție, printre altele… Pentru că nu putem vorbi de justiție, în condițiile în care legile sunt făcute cu dedicație, la fel și deciziile în marile dosare. Au trecut trei decenii și dosarul Revoluției și mineriadelor bat pasul pe loc. Niciun vinovat, deși nu cred că mai sunt mulți cei care cred în virtuțile lui Iliescu. Marile dosare de corupție au fost dosite până a intervenit prescrierea faptelor și judecătorii decid în funcție de cum vine comanda din mediul politic.
În loc să recunoască sau măcar să admită existența unor probleme, ai noștri aleși urlă că suntem persecutați și anunță că vor discuta și negocia până în ultimul moment, așa cum a anunțat președintele Iohannis, care speră la identificarea unei formule de decizie convenabile pentru toată lumea. Asta înseamnă, în viziunea politicianului român, să spunem ca ei și să facem așa cum știm noi.
Europarlamentarul Rareș Bogdan a ajuns, practic, să amenințe cu șantajul dacă nu suntem primiți în Schengen. Dacă nu ne primiți, să vedeți ce pățiți… Nimic despre reformă, despre adaptarea la lumea reală și spațiul european. Și aceasta este cea mai sigură cale de a rămâne pe dinafară. E puțin probabil ca Europa să cedeze la amenințările lui Papagalache, care ne-a mai promis că taie pensiile speciale și le-a tăiat de le-a mărit.
Ne place sau nu, problema mai mare e la noi, nu la alții. Reforma sistemului de justiție și stârpirea corupției sunt domenii în care nu s-au făcut decât pași de furnică și asta tot din cauza Europei. Să ne amintim că în ultimul deceniu al trecutului mileniu băieții cu ochii albaștri încă se simțeau îndreptățiți să te ia la întrebări cu privire la ce anume ai discutat cu străinul care a venit în vizită la tine, iar procurorii și judecătorii au anchetat și condamnat pe cei arestați de minerii lui Iliescu. În așa o țară am fi trăit dacă eram lăsați de capul nostru. Suntem în UE și politicienii noștri au apucături de fanarioți puși pe căpătuială. Mai e cineva suficient de naiv să considere că înainte de a fi admiși în Uniunea Europeană era mai bine? Din păcate, nu doar că astfel de naivi există, dar sunt mai mulți decât e cazul.
