O glumă atribuită unui mare bio-fizician spune că dacă ai creștetul capului în apropierea ușii de la cuptor și picioarele într-un lighean cu apă rece „în medie” ești bine. Cam așa este acum cu inflația la noi: calculată cu metode sofisticate și tot felul de ponderări, ea este în medie 15%. O fi, acolo la ei, la cine și cum calculează, fiindcă la fierul ierbii, adică la nivelul celor care plătesc conștiincios facturile la utilități, bonurile de casă la benzinării, la magazine și legăturile de zarzavat la piață, indicele de prețuri a sărit demult de 70% iar în multe cazuri chiar s-a dublat.
Asta este inflația la vedere, care îți sare în ochi. În realitate ne mai confruntăm și cu alte două tipuri de inflație, mai puțin vizibile. La multe produse prețul este aparent similar cu cel de anul trecut, dar cantitatea din pachet este mai mică. Un pachet care anul trecut era de 150 de grame, la 3 lei, anul acesta este de 100 g la același preț. Numai cine urmărește prețul la kilogram poate observa diferența. O altă inflație mascată este păstrarea prețului și a cantității, dar scăderea dramatică a calității. De exemplu, cantitatea de carne dintr-un kg de copane de pui sau de carne tocată este anul acesta mai mică decât anul trecut. La cântar trag în plus diverse substanțe adăugate. Fenomenul a devenit deosebit de deranjant anul acesta și s-a cam generalizat.
Mai căutăm exemple? Făina pe care o folosim acasă, ca să facem pâine cu maia, s-a scumpit de la 3.50 la 6 lei, adică 71%. Adică un kg de pâine de casă ajunge cam la 7 lei dacă punem curentul și alte cheltuieli. Aceeași pâine la supermarket este 12 lei/kg și este clar mai proastă, fiindcă este îndopată cu tot felul de agenți de creștere și de afânare. Și nu mai are 500 grame, ci 400 și costă aproape dublu. Unde este atunci inflația aceea de 15%? Probabil la kilogramul de cuie sau la betoane, deși constructorii țipă și ei în gura mare că prețurile materialelor de construcție aproape s-au dublat.
Statisticile ranforsate convenabil și aruncate pe piață pentru liniștirea populației nu fac bine. În loc să creeze o stare de siguranță („dormi liniștit, statul veghează pentru tine”), sporesc senzația de minciună care ne înconjoară la tot pasul. Mint politicienii, mint statisticienii, mint economiștii, mint finanțiștii, care după cum este plătit și la masa cui joacă, niciunul în respectul profesiei pe care și-a ales-o. Nici măcar nu am convingerea că este în legătură cu războiul din Ucraina, fiindcă tendința a plecat din primăvara lui 2021 și pare în continuă urcare, cu sau fără gazul rusesc. Este posibil să fim victimele unui război economic, conceput și declanșat cu mai multă vreme în urmă, iar inflația să fie doar una dintre armele sale.
Cert este că suntem din nou, ca de atâtea ori, singuri în fața urgiei, că trebuie să ne descurcăm pe cont propriu fiecare, lăsați de izbeliște în fața unui stat care în loc să ne apere ne minte în față. Inflația – subliniez pentru tinerii care nu o cunosc – înseamnă că banii își pierd valoarea. Adică venitul personal rămâne constant, dar poate să cumpere mult mai puțin, cantitativ și calitativ. Nu ne rămâne, pentru a supraviețui, decât să raționalizăm sever orice achiziție, reducându-le pe toate la strictul necesar.
Mă aștept ca statul român să-și dovedească din nou neputința, prin distragerea atenției spre alte subiecte, plafonări și subvenționări formale – mai degrabă de imagine decât de fond – și să aștepte rezolvarea problemei de la sine. După o perioadă de relativă bunăstare, probabil că vom redescoperi și autoprestația la domiciliu, reparațiile superficiale făcute pe bani puțini de amatori necalificați, automedicația și multe alte rele ale sărăciei. Dar am trecut noi vremuri și mai grele, nu-i așa?
