Fără doar și poate, statul român e cel mai prost administrator. Corupția generalizată și justiția care dă sentințe, dar nu face dreptate, democrația originală și capitalismul sălbatic au transformat bugetul într-o vacă pe care o hrănesc cei mici și o mulg cei mari. Statul are pretenția ca pălmașii să-i umple buzunarele, fără să le ofere ceva în schimb. Are grijă de parveniții politic, punându-le la dispoziție sinecuri fără număr și salarii generoase, ba chiar le oferă și pensii speciale la vârsta la care alții încă mai au două decenii până la pensie.
Articolul 16, care ar trebui să reprezinte baza Constituției, e complet ignorat. Numărul parveniților pe cale politică devine tot mai mare pe zi ce trece, că doar aleșii au obligații. Primesc oase până și cei care arată cu degetul dacă dovedesc că știu cum stă treaba cu orientatul și reorientatul. Cătălin Urtoi, ajuns la Ministerul Transporturilor ca observator din partea asociațiilor civice care doresc autostradă în Moldova, s-a dat cu „dușmanul” și de la specialist în tras de mânecă autoritățile a devenit expert în susținut PSD. Motivul reorientării? I-au dat ce trebuie și omului nu-i mai trebuie autostradă.
Susținerea unui astfel de sistem presupune cheltuieli enorme de la buget, doar nu din altă parte. Și statul nu mai știe de unde să ia bani. Creșterea salariului minim fără contribuția statului (respectiv eliminarea impozitului pe venit sau reducerea contribuțiilor la sănătate) nu ajută economia, ba dimpotrivă. Dar e foame de bani și statul face ce trebuie. Adică inventează metode prin care să adune cât mai mulți bani fără să ofere ceva. Mai nou, statul cel grijuliu a pus ochii pe donațiile către ONG-uri. Organizațiile non-guvernamentale vor primi donații, sponsorizări și alte sume abia după ce acestea vor sta o vreme în conturile ANAF. Dacă până în luna octombrie firmele puteau vira oricând doreau banii direct în conturile asociațiilor sau fundațiilor, sumele fiind deduse la următorul bilanț depus la Fisc, pe viitor lucrurile se vor schimba. Și asta ca urmare a unui ordin al lui Lucian Ovidiu Heiuș, dar e clar că individul nu acționează de capul lui. Astfel, banii vor ajunge mai întâi în conturile statului, care prin intermediul ANAF va verifica dacă legislația a fost respectată, și abia apoi vor ajunge la cine trebuie. Mai exact, vor ajunge la acele ONG-uri agreate de mediul politic. Cu alte cuvinte, până și pe la ONG-uri se vor putea roade oase de partid. Ce se va alege de micile asociații care luptă pentru salvarea vieții unui amărât? Credeți că interesează pe cineva? Pe cei de la butoane în niciun caz. Până acum cei bătuți de soartă erau învățați de specialiști plătiți cu cărămizi de parale cum să caute sponsorizări sau pomană. De acum încolo ce o să facă? Statul nu are bani pentru tratamente; ce dacă ești asigurat? Asigurat ești doar așa, să fie în caz de ceva, dar nu pentru boală.
E de așteptat ca banii să stea ceva vreme în conturile statului, deși există ceva termene legale, dar nu e cazul să ne amăgim că vor fi și respectate. Banii vor circula, vor umple găuri urgente, deoarece politicienii noștri sunt specialiști în cârpit anteriul lui Arvinte. Dar cât timp ai niște bani la dispoziție, poți să lungești cârpeala. Banii de donații „verificați” de stat vor constitui, de fapt, un veritabil de împrumut pentru care statul nu va plăti dobândă. Iar dacă la asta mai adăugăm că statul cel firoscos va ști cum să-i împartă pentru a obține sprijin politic sau măcar tăcerea ONG-urilor, e clar ce ne așteaptă. Din păcate, nimic de bine…
Și, că tot veni vorba de eficiența statului în gestionat bani care nu-i aparțin, în perioada 14 martie – 24 aprilie, autoritățile au reușit să adune din donații pentru refugiații ucraineni doar ceva mai mult de 166 de mii. În ultima săptămână a campaniei abia s-au adunat 600 de lei. Bani adunați de ISGU… Cu alte cuvinte, nu mare lucru. Sunt ONG-uri care cheltuie pe zi mai mulți bani decât a reușit să adune statul cu campaniile lui de sensibilizare cu tot. Dar statul vrea să administreze… Cică se pricepe.
