Transpunerea în lege de către coaliția PSD – PNL a mult trâmbițatului slogan userist „Fără penali în funcții publice” nu reprezintă pentru plebe altceva decât o banală și inutilă frecție cu spirt la picior de lemn. Toată „epopeea” legii „penalilor” nu are la bază decât considerente electorale, cele două partide sperând că prin adoptarea acesteia să mai adauge în pușculițele lor putrede și găurite niște procente pentru alegerile din 2024. Aparent, acest act legislativ ar putea afecta și doi politicieni botoșăneni, Verginel Gireadă și Florin Țurcanu. Din fericire sau nefericire (depinde de la ce capăt este privită problema!) niciunul nu va resimți adierea acestei găselnițe juridice. Efectul legii despre care sporovăim în aceste rânduri este de-a dreptul nul în ceea ce privește asanarea clasei politice din cel puțin două motive. În primul rând, faptul că dacă a intervenit reabilitarea, amnistia postcondamnatorie sau dezincriminarea, aspirantul la demnități, fost infractor, nu poate fi nicicum ținut pe tușa vieții publice el având cale deschisă către listele electorale. În al doilea rând, faptul că modalitatea de ocupare a unei funcții în administrația publică locală sau centrală nici măcar nu este amintită ca subiect sau speță a acestei legi ne conduce spre concluzia că dumnealui infractorul, nu poate fi parlamentar sau consilier (local, județean) dar poate fi ministru, director de agenție sau șef la o instituție deconcentrată! În ceea ce privește reabilitarea, gândul mă duce la prostituata aceea care după o mulțime de prestații se spală fain frumos, se parfumează și se dă fată mare în ochii oricărui diletant care nu a … votat niciodată! Cum s-ar spune, reabilitarea amintită în lege este un fel de himenoplastie pentru târfele politice! Pe de altă parte, e adevărat că oricine poate greși, că a greși e omenește dar dacă tot a călcat pe bec „alesul” și nu neapărat din culpă ci mai degrabă înspre binele buzunarului lui, de ce să îl acceptăm și să îl punem în fruntea obștii? Ce, nu mai sunt oameni cinstiți și onești în România și am ajuns la fundul sacului unde se știe, se adună numai impuritățile? Mor oare de foame unii dacă dispare sistemul bugetar? E limpede că nu, e limpede că privilegiile pe care și le-au votat politicienii sunt singurele motive pentru care aceștia văd în funcțiile de la stat exact ce văd muștele în rahat! Totodată, sunt situații când, din culpă, un om poate avea treabă cu justiția. Asta nu înseamnă că el trebuie repudiat, exclus sau izolat din viața comunității unde, poate e un dedicat profesor, un îndemânatic meseriaș sau un priceput medic. Din viața politică însă, cu tot respectul, eu cred că trebuie dat la o parte mai ales în aceste vremuri când, tineretul, generația care vine nu îi mai are ca modele pe profesioniștii adevărați, pe oamenii integri și valoroși ci pe politicienii de top care într-un mandat câștigă cât zece oameni normali în zece vieți. Celebrul slogan al USR și adoptarea acestei legi îmi aduc aminte de modul în care a fost transpus în practică punctul 8 de la Timișoara prin care se dorea interzicerea accederii în viața publică a foștilor comuniști și securiști. Cum au rezolvat-o ai noștri legiuitori? I-au obligat pasămite pe candidații la Parlamentul României să semneze o declarație prin care să se dezică de fosta securitate adică să scrie negru pe alb că nu au fost securiști, acoperiți sau nu. Despre comuniști, nicio vorbă, drept urmare linia a doua a partidului comunist fiind mulți ani la butoane după 1989. Cât despre securiști s-a văzut cât de „sincere” au fost declarațiile aspiranților la fotoliile cele pufoase și în minte îmi vine acum acel Petrov care nu a ocupat decât cea mai înaltă funcție în statul român! Curat murdar, coane Fănică! Iar ca el, probabil încă mai sunt destui demnitari în funcțiile cheie ale statului român care sug de la doi sau mai mulți stăpâni. Dar nu despre acoperiți e vorba acum și aici ci despre praful în ochii electoratului aruncat de către politicieni prin care cică duc la îndeplinire un deziderat al mulțimii: fără penali în funcții publice! Ca la orice lege nășită pe malurile Dâmboviței, portițele, excepțiile și barierele închipuite sunt prezente din plin în acest act normativ. Noi românii, probabil niciodată nu vom putea elabora un act normativ clar, la obiect și fără nicio posibilitate de interpretare întrucât „ca să meargă și-așa” e nevoie în primul rând de toleranță legislativă. Or la acest capitol suntem campioni mondiali de când e lumea și pământul sau mai exact, de când pe aceste meleaguri ne-am constituit în nație. Din aceste motive pretenția mea și a multor concetățeni de a fi reprezentat în forurile cele înalte ale țării de cei mai cinstiți, corecți, deștepți și harnici oameni este cel puțin exagerată. Probabil dacă sloganul userist ar fi fost „Fără prea penali în funcțiile publice”, legea adoptată s-ar fi mulat perfect pe dorința românilor!
