Bunul simț, echilibrul și simțul măsurii fac parte, fără doar și poate, din bogăția intrinsecă a oricărui locuitor al planetei care se cheamă „om”. Fără de aceste caracteristici ne vom târî ca șerpii și nu ne vom înălța niciodată ca vulturii. Fără a fi un regalist convins, constat privind cu ochii mei la lumea din jur și nu cu ai vreunui politruc interesat, că monarhia în general este mult mai benefică pentru orice stat, iar cât privește pe noi, românii, această formă de guvernare vizavi de președinție ar fi exact precum vulturul față de șarpe. Din acest motiv în rândurile ce urmează voi încerca să demonstrez afirmațiile mele bazându-mă doar pe logică și experiențele din jur și nicidecum pe fanatismul partinic atât de prezent astăzi în capetele unora. Dacă e să privim problema din punct de vedere economic, o casă regală nu ar costa cu nimic mai puțin decât o administrație prezidențială. Apoi, eliminarea din peisajul politic al inutilelor cabinete parlamentare ar rezolva cu vârf și îndesat problema financiară. În plus, să nu uităm că statul român, chiar și într-un regim prezidențial tot alocă fonduri pentru Casa Regală care, prin brandul, proprietățile și domeniile de care dispune își poate spori substanțial zestrea financiară prin implicarea directă în conducerea statului. Așadar a pune pe seama aspectului financiar obstrucția fățișă de revenire la monarhie nu-și are sensul. Referitor la legitimitate, un lucru este cert: dacă în 1989 a fost o revoluție urmată de retrocedări, deznaționalizări și schimbare de regim atunci, trebuia, logic să se revină la monarhie. Dar cum să lase Ilici puterea obținută cu sângele altora, unui simbol, unui om integru, unui om apreciat în toată Europa, adică Regelui Mihai? Speriat de moarte, Iliciul din Oltenița i-a interzis fostului monarh chiar și vizitarea țării pe care a păstorit-o și în pământul căreia își are îngropată toată familia, manipulând cu ajutorul securiștilor și al criptocomuniștilor un popor întreg: ba că Regele vine să ne ia pământurile, ba că ne taie pensiile, ba că ne cumpără țara. Iar noi, ca proștii, nu și nu! Noi nu ne vindem țara, noi vrem să trăim asemenea Iliescului, săraci și cinstiți, ceea ce, privitor la starea materială, ni s-a îndeplinit în timp cu vârf și îndesat. În ceea ce privește modul de administrare a statului, un monarh nu poate fi dependent de nici un partid pentru că nu e susținut în păguboase campanii electorale de către vreo grupare politică. Continuitatea monarhiei fiind o problemă ereditară, e limpede că orice rege va încerca din răsputeri să se achite de sarcinile statale pentru a nu stârni masele care, s-a văzut de-a lungul istoriei, au tăiat chiar și capete încoronate atunci când treburile mergeau prost în țară. Apoi, ceva foarte important: un rege nu face ce vrea el angrenând în acest sens toată armata de consilieri (cum se întâmplă în scumpa noastră republică!) ci staff-ul lui decide căile de urmat, el supunându-se unor rigori de multe ori potrivnice voințelor și poftelor lui. În acest sens vreau să vă aduc aminte că Regele Ferdinand, în primul război mondial nu s-a alăturat neamului din care provenea ci Antantei întrucât așa era bine pentru țară. Și tot pentru a evidenția acest aspect vă invit să numărați de-acum încolo de câte ori mai vine la Viscri Charles în calitate de rege. Răspunsul corect? Niciodată deși el ca persoană și-ar dori acest lucru dar rigorile coroanei îl vor împiedica să facă vizite de plăcere. Iar ca o picanterie care să demonstreze cele afirmate până acum, nu o să vedeți niciodată un monarh că își aruncă nervos mantia peste caleașcă! Un alt aspect care ar trebui să conteze în alegerea acestei forme de statalitate este bine cunoscutul fapt că monarhiile europene sunt înrudite între ele și una e să fii văr cu regele Angliei sau Spaniei și cu totul altceva să te duci la reuniunile internaționale ca președinte al unei țări mici, să fii așezat într-un colț și să nu te bage nimeni în seamă! De ce susțin această schimbare? Simplu! Oriunde și în orice domeniu, dacă treburile merg din rău în mai rău, se iau niște măsuri. Se schimbă optici, oameni, direcții de acționare. România merge din 1990 din rău în foarte rău și absolut nimic nu s-a schimbat în condițiile în care, țara e condusă de aceeași și aceeași incompetenți, șmecheri și hoți iar noi stăm ca boii pe coadă sau, ca să închei oarecum vesel acest editorial, ca Ion și Măria în pat, în noaptea nunții. Ion, neștiind ce să facă, stătea cu privirea pironită în tavan. La un moment dat, apăsat de atmosferă, el o întreabă pe Măria: „Dar noi, ce așteptăm, Mărie?” La care femeia, furioasă foc îi răspunde: ”Așteptăm poate vine unul să ne reguleze!” Așadar, noi de atâția ani tot așteptăm și tot vin câte unii, ne-o trag și pleacă. Acum cică îi așteptăm pe ăștia care ne regulează sau, mă rog, ne regularizează facturile la energie…
Regele, Ion și Măria sa! – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Al șaptelea val – Dumitru MONACU, scriitor
Frământările sociale din ultima vreme nu sunt singulare în istoria recentă a românilor. De-a lungul ultimelor două secole, istoria a consemnat multe asemenea momente....
Editorial
Legea junglei din Absurdistan – Ciprian MITOCEANU, scriitor
E din ce în ce mai interesant de trăit în România, asta dacă ai ceva genă de masochist. Avem legi, dar aplicarea acestora depinde...
Editorial
Exemplul personal – Virgil COSMA, jurnalist
În sfârșit, un film urmărit pe toată planeta și care stârnește valuri interminabile de comentarii, fiindcă ne privește pe toți, părinți, bunici și copii....
Editorial
Cel mai (ne)iubit dintre pământeni – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Se pare că, uneori, lucrurile se aranjează așa cum ar trebui. Evenimentele de la finalul anului trecut, care încă mai au ecouri în societatea...
Editorial
Piedone, comisarul cu … (k)armă – Dumitru MONACU, scriitor
Periplul moldav al președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, Cristian Piedone Popescu s-a lăsat cu amenzi mari, opriri temporare ale activității și mare panică...
Editorial
Justiție pe pauză – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu e zi în care să nu aflăm din presă despre tot felul de potlogari pe care justiția i-a scăpat de pedeapsă prin deja...
Editorial
Enigme deocamdată – Dumitru MONACU, scriitor
Pe perioada celor peste 35 de ani de pluripartidism românesc au existat oameni, partide, curente sau tendințe politice care s-au pulverizat în neant în...
Editorial
Când disciplina devine opțională și criza educațională românească – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Acum ceva ani, un românaș revenit din Spania pe meleagurile natale s-a declarat îngrozit de nivelul violenței din școlile românești. Păi dacă se întâmpla...
Editorial
Unde ne ducem? – Virgil COSMA, jurnalist
Prima vizită externă a președintelui interimar Bolojan, în afară de cea tradițională de la Chișinău - care nici nu ar trebui să fie socotită...
Editorial
Lecțiile neînvățate ne lasă repetenți – Cătălin MORARU, redactor șef
E important să înțelegem dacă am învățat ceva din lecțiile primite în ultimele luni, în materie de democrație sau de cât de repede poate...
Editorial
Proști, deștepți, frustrați și invidioși – Dumitru MONACU, scriitor
Încerc acum, după ce s-a tras cortina peste al doilea act al parodiei prezidențiale, să înțeleg ce i-au mânat în luptă pe susținătorii zeloși...
Editorial
Simulăm până reușim sau ne prefacem că reușim? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Suntem în plin sezon de simulare a examenelor naționale. Săptămâna aceasta tocmai s-a terminat cu simularea Evaluării Naționale, iar săptămâna viitoare începe simularea examenului...
Editorial
Cozi de topor la … cozi de topor – Dumitru MONACU, scriitor
De când e lumea și pământul, stăpânirea unei nații de către alta a avut la bază suportul cozilor de topor. Adică, mai pe șleau...
Editorial
Impostură și oportunism – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Paradoxal, deși criza în care se zbate țara devine tot mai gravă pe zi ce trece, numărul celor care au pretenția că ne pot...
Editorial
Ofertă derizorie – Virgil COSMA, jurnalist
Pe măsură ce mitul salvatorului național s-a destrămat, fiindu-i scoase la iveală goliciunea de conținut și legăturile subterane cu marii artizani ai manipulării maselor,...
Editorial
Un accident cultural la viteză maximă – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Zilele trecute un românaș și-a trăit din plin cele câteva minute de celebritate, dar, având în vedere „realizarea” ce și-a adăugat-o în portofoliu, e...
Botoșani
ploaie moderată
8.9
°
C
8.9
°
7.2
°
98 %
1.8kmh
100 %
J
9
°
vin
16
°
S
17
°
D
1
°
lun
3
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Încerci cu frumosul inițial și dacă nu ține, mai adaugi ceva mai pe înțelesul celor cărora te adresezi.
EDITORIAL
Frământările sociale din ultima vreme nu sunt singulare în istoria recentă a românilor. De-a lungul ultimelor două secole, istoria a consemnat multe asemenea momente....
EPIGRAMA ZILEI
La acea vorbă străveche
(„Nu te culca pe-o ureche!”)
Am o întrebare ... nouă:
Se poate pe amândouă?
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...