Scandalul momentului e altul decât cel care ar trebui să fie. Asta pentru că o țară întreagă urmărește cu sufletul la gură răfuiala dintre Reghecampf și Prodanca. Telenovela dintre ăștia doi e așa de interesantă, că nu mai pasionează pe nimeni războiul din vecini și nici măcar amenințarea nucleară. Nu mai interesează chiar nimic. Nici măcar faptul că au reînceput să curgă acuzațiile de plagiat la adresa ministrului Educației. Televiziunile tac, eforturile lor la capitolul dezvăluiri concentrându-se pe păruiala dintre vedetele momentului. Marile publicații au și ele alte subiecte de disecat; stipendiile pentru presă și-au făcut datoria cu vârf și îndesat, astfel că, pentru Cîmpeanu și cei de la butoane, faza cu plagiatul nu e decât o biată rafală care nu va ridica niciun fel de probleme. Nu mai miră nici tăcerea din mediul academic; până la urmă acolo e cotlonul mamei tuturor plagiatelor.
Mai rău e că plagiatul s-a bagatelizat și în ochii românului de rând. Școlit de televiziunile și presa de partid, românul nu vede în plagiat cine știe ce fărădelege. Nu iese poporanul în stradă pentru că aleșii au furat banii de la pensii și sănătate și-i cer să strângă cureaua cât timp ei își votează salarii și fac afaceri pe bugetul statului, de ce să iasă pentru că cineva a copiat câteva pagini dintr-o lucrare care nu-i aparține? Până la urmă au fost scoși basma curată indivizi care au furat miliarde – apropo, faptul că partidul lui Dan Voiculescu cere ca instituțiile statului să dea dovadă de implicare în recuperarea prejudiciilor e de noaptea minții – de ce să facem atâta caz pentru un amărât de plagiat?
Cum spuneam, furtul intelectual și nu numai a fost adus la nivelul de găinărie măruntă, care nu revoltă pe nimeni. Pe academicieni, pentru că știu ei cam cum stă treaba cu plagiatele și nu au niciun interes să declanșeze o avalanșă care ne-ar duce rapid de la inflație de doctori la criză de școliți cu pretenții. Majoritatea celor implicați în liniile de producție din fabricile doctorale au salarii uriașe, justificate tocmai prin imensa contribuție intelectuală. Politicienii, ca principali beneficiari ai diplomelor cu pretenții, au tot interesul să rămână cu doctoratele plagiate sau nici măcar. Nu de alta, dar cei mai mulți n-au făcut efortul să copieze; au plătit cu câțiva arginți pe cineva să le facă treaba, iar respectivul s-a achitat de sarcină pe principiul „cât dai, atâta face”, la naiba cu cercetarea și documentarea temeinică, astea sunt pentru fraieri.
Iar omul de rând practic nu înțelege că, de fapt, plagiatul e o crimă la fel de mare ca furtul banilor de la pensii și sănătate, de la drumuri și școli și de pe unde au mai furat aleșii. Și asta pentru că, având la bază doctoratele plagiate, impostori de toate culorile politice au parvenit până la cel mai înalt nivel nu pentru că ar fi dispus de abilitățile și cunoștințele necesare, ci pentru că au avut în buzunar diploma de doctor, iar dacă n-au avut-o, au făcut rost de așa ceva cu celeritate. Din cauza asta îi lovește pe aleși setea de studii, pentru că au nevoie de hârtii cu care să-și justifice pozițiile câștigate nu pe merit, ci pentru servicii aduse partidului. Plagiatul e o infracțiune condamnată în toate țările civilizate, însă la noi e mai mult decât atât, e temelia pe care și-au construit carierele tot felul de nepricepuți care acum ne conduc ca și cum ar avea dreptul ăsta. Și nu e vorba doar de doctorate, ci și de lucrări de licență și cărți, scrise cu duiumul mai ales când, pentru a păstra iluzia de justiție, unii ajung în spatele gratiilor.
În tot scandalul plagiatului e demnă de luat în seamă reacția președintelui. Care face ceea ce știe mai bine, adică tace. Din cauză de fotbalist și impresară nu prea întreabă nimeni ce e cu BMW-urile alea pentru polițiști. Și nici nu-l întreabă cineva dacă-l mai susține pe Cîmpeanu. S-a mai întâmplat în trecut, mai ales după ce Cîmpeanu a știut cum să se facă util. Apropo, din cei peste douăzeci de miniștri postdecembriști la Educație, șapte au fost acuzați de plagiat. Dintre toți, doar Ioan Mang și-a dat demisia după ce Emil Boc l-a acuzat că a dat cu Copy-Paste într-un articol științific.
