Despre modul impardonabil în care au fost umiliți mulți olimpici botoșăneni cu prilejul Galei de Excelență în Educație s-a scris pe larg în paginile publicației noastre, drept urmare o să trec rapid peste evenimentul ca atare. De altfel, ce mare brânză ar fi putut realiza organizatorii, niște politicieni uniți în cuget și-n simțiri care joacă de atâta vreme ping-pong cu conducerea Inspectoratului Școlar? Noroc de cei de la Camera de Comerț, care le-au asigurat mălaiul, altfel s-ar fi ales eminenții elevi care au avut șansa să fie invitați cu praful roșu și galben de pe o tobă ce sună a sec de vreo treizeci de ani încoace. Efectul negativ al unei asemenea manifestări nu constă nicidecum în faptul că unii elevi ar fi meritat să primească plicul cu pricina, dar n-au fost invitați la gală. Aici nu e vorba de bani, sau de altceva, ci de atitudine. O atitudine heirupistă care sapă în mentalul tineretului niște canale mai urâte decât cele dintr-un măr viermănos, iar efectul îl vedem în fiecare toamnă, când, precum păsările călătoare, frumoasele și tinerele noastre vlăstare își iau zborul spre facultățile occidentale. Chiar și odraslele putiniștilor înfocați tot spre Vest se duc, fapt care mă duce la vorba aceea care spune să faci ce zice popa și nu ce face el. Nu, nu m-am referit aici la ciudatul caz Visarion Alexa, în care doamna aceea și-a adus aminte după jumătate de an că a fost abuzată, ultima dată chiar cu microfonul pornit. Dar, să revenim la subiect, deși din punctul meu de vedere treburile sunt clare: pe amândoi i-a mâncat, într-o formă sau alta, la zambilică! Cum spuneam, generația tânără din România zboară spre Vest. Dar nu numai ei părăsesc o corabie pe jumătate scufundată. Români de toate vârstele și profesiile îi găsești azi răspândiți pe glob mai ceva ca pe evrei. Nu este colț al planetei unde să nu fie de-ai noștri. Din păcate, cauzele acestui masiv exod nu sunt absolut deloc luate în seamă și aprofundate de către diriguitorii cărora nu le pasă de soarta țării și a cetățenilor ei. Analizând la rece profilul celor cărora li s-a făcut lehamite de România educată de către securisto-comuniștii din politică, justiție și instituțiile de forță, rezultă o concluzie pe cât de cunoscută pe atât de profundă. Două sunt categoriile de conaționali care și-au luat lumea în cap în ultimii 30 de ani: cei cu foamea în gât și în gând, și cei care nu au mai putut suporta nesimțirea, bătaia de joc, aroganța și lipsa de respect a celor din jur fie că aceștia reprezentau statul, fie că erau pe … persoană fizică, vorba lui Vanghelie cel ejaculat din politică (expresia lui, nu a mea!). Aparent, această ultimă categorie este pe cont propriu, șmecheri, hoți și nesimțiți fiind întâlniți la tot pasul în România noastră cea dragă și drept urmare am fi tentați să despovărăm statul de niște tinichele. Din fericire sau nefericire, nu este deloc așa, ipochimenii de care aminteam fiind recolta a doua (după angajații din mediul bugetar) a unei culturi intrată la apă mai ceva ca orezul. Exemplul pe care diriguitorii îl dau tinerei generații nu poate și nu are cum să transcendă profilului defectuos și strâmb conturat în special de metehnele mediului politic românesc, un mediu unde își dau mâna într-o frăție mafiotă minciuna, hoția, superficialitatea, aroganța, arivismul, ipocrizia, perfidia și încă vreo duzină de asemenea caracteristici. Revenind la evenimentul desfășurat pe 15 septembrie la Botoșani, mă miră decizia conducerii Camerei de Comerț de a se alătura unui asemenea „conclav” alături de politicieni. Asta cu conclavul, am scris-o doar pentru a mai rămâne un pic în febra subiectului laic și nu prea, care îi are ca protagoniști pe un popă și o femeie și care ține capul de afiș al știrilor mâncate cu fulgi cu tot de prostimea românească! Revenind la subiectul de bază, atât de mizerabilă este clasa politică actuală, încât și dacă te apropii la un kilometru de ea îți îmbâcsește făptura și alura, iar acest lucru îi alungă în lumea mare nu numai pe cei flămânzi, ci și pe cei care nu duc grija zilei de mâine. În acest caz România pierde, pe lângă forța de muncă, și un morman de inteligență și asta este cel mai grav. Din moment ce umilirea și tratarea cu dispreț și nesimțire a conaționalilor au devenit politică de stat, este clar că diriguitorii noștri își doresc cu ardoare plecarea afară a tuturor celor cu mintea brici. Ca să rămână ei, cei mai deștepți, cei mai cunoscători, cei mai cei!
