Dintotdeauna a existat o presiune zdravănă pe bugetul de stat, însă în aceste zile se pare că s-a atins un maxim greu de egalat. Și asta în condițiile în care criza energetică nici măcar nu și-a arătat bine colții. Temperaturile sunt în scădere, ziua e din ce în ce mai scurtă și prin urmare crește necesarul de căldură și curent electric. Pentru românul de rând e de neînțeles de ce facturarea se face pe baza consumului de anul trecut, când și-a permis să se „lăfăiască”, și nu plătește consumul actual, când fără doar și poate va fi mai responsabil pentru că mai mult nu-și permite. La fel cum e cam greu de digerat informația că facturile la energie electrică trebuie crescute musai, deși producătorii au anunțat profituri record pentru anul trecut.
Ca de obicei – vorba unui personaj interpretat de Mugur Mihăescu – există o explicație. Săptămâna trecută, Senatul a adoptat majorări de indemnizații și sporuri pentru președinte, parlamentari, miniștri, președinți de consilii județene și primari. N-au fost uitați nici funcționarii care respiră în preajma lor, că eficiența și mai ales loialitatea, cu parale de la buget se întrețin. Interesul poartă fesul, așa că n-a contat câtuși de puțin că, doar cu câteva ore mai devreme, Curtea Constituțională a respins ca neconstituționale două proiecte de lege care vizau creșteri de venituri pentru demnitari. Băieții veseli încearcă și, poate, într-un moment de neatenție, proiectul devine lege și se aplică.
Astfel s-a votat ca un parlamentar să încaseze 2.000 de lei pe lângă ce primește acum. Cumva, de înțeles, de vreme ce „dacă mă uit la salariile demnitarilor din Uniunea Europeană pot să fiu invidios”, așa cum s-a justificat Marcel Boloș, mare ministru pe la Investiții și Proiecte Europene. Și veștile bune nu se opresc aici. Marius Budăi, ministrul Muncii, a spus cu gurița lui că nu se poate trăi în România doar cu salariul minim. În sfârșit, și-a dat și el seama de ceva. În viitorul nu foarte îndepărtat salariul minim va crește, însă fără vreun ajutor din partea statului, respectiv scutiri de taxe sau subvenții. Și e știut că de fiecare dată când crește salariul minim cresc și salariile demnitarilor, pentru că așa e legea. La fiecare sută de lei în plus încasată de amărăștean, parlamentarii primesc spor măcar vreo opt sute. Miniștrii primesc chiar mai mult decât un salaiu minim pentru fiecare sutar. Prosperitate din toate părțile, cum s-ar spune.
E nevoie de bani la buget să-i sature pe ei, pe demnitarii de la București și pe cei din teritoriu. Că doar primarii sunt cei care aduc voturile, trebuie și ei stimulați. Din cauza asta pe aleși nu-i interesează cât o să plătim la iarnă pe utilități. Cu cât plătim mai mult, cu atât se încasează mai mult la buget, chiar dacă marile companii din domeniu știu cam cum să fenteze plata dărilor la stat. Dar ceva-ceva tot se adună și aleșii știu deja unde vor merge banii. Către buzunarele lor, nu în altă parte. Nu le mai ajung afacerile dubioase derulate prin firme de partid. Vor și venituri legale, să poată dormi liniștiți. Curios, dar când ne cereau voturile vorbeau despre prosperitate pentru tot românul, nu doar pentru ei. Acum, că sunt la butoane, prioritățile s-au cam inversat. S-a ales praful de măsurile menite să reducă presiunea pe buget. Angajări la stat se fac în continuare, deși există prevederi legale care interzic treaba asta. Și, dacă au lăsat-o mai moale cu angajările, aleșii își măresc lefurile și sporurile, ceea ce tot la deficit bugetar ne duce, dar cât timp demnitarii români reușesc să se alinieze cu cei din Europa, asumarea dezastrului merită cu prisosință. Apropo, voi ăștia care vă vreți aliniați… Știți că în Europa demnitarii au doar salarii, nu și afaceri cu statul? Sunteți dispuși să renunțați la afacerile pe banul public dacă veți avea salarii la fel de mari? Evident că nu… Pentru ai noștri nu e important cu cât sunt plătiți lunar, ci cât anume câștigă într-o zi, dar se pare că nici mărunțișul nu-i lasă indiferenți.
