O petiție care cere președintelui Iohannis să inițieze demiterea ministrului învățământului, Câmpeanu, și să provoace rescrierea proiectelor pentru Legile educației a strâns în mai puțin de 24 ore peste 10.000 de semnături. În același timp, trei asociații ale magistraților cer disperate ajutor Comisiei Europene pentru reformularea proiectelor de reformă ale justiției promovate de ministrul de resort, Predoiu. Ce răspunde premierul? Că și-a evaluat miniștrii pe baza a zece criterii și că toți au performat strălucit. Ce spune președintele? Ca de obicei, nimic.
Pe de altă parte, schema de plafonare și compensare a prețului energiei, care era estimată să coste între 6 și 9 miliarde de lei până la finalul anului (ce aproximări! de parcă 3 miliarde ar fi mărunțișul pentru cafelele de la guvern), ar putea ajunge la o factură de circa 16–20 de miliarde de lei. PNL și PSD admit neoficial că guvernul nu mai poate susține financiar schema. După preluarea puterii, guvernarea tripartită a aprobat o schemă de compensare și plafonare a prețurilor din energie care se aplică până în aprilie 2023. Până ca factura finală să fie achitată, guvernanții și-au dat seama că plățile vor depăși cu mult estimările inițiale.
100 de intelectuali au solicitat ministrului Educației, într-o scrisoare deschisă, să schimbe radical proiectele Legilor educaţiei şi să prelungească perioada de dezbatere publică. Printre semnatari se află Gabriel Liiceanu, Mircea Miclea, Andrei Cornea și Nicolae Manolescu. Cu toții fac o listă cu propuneri de modificare a proiectelor şi solicită consultarea reală a intelectualilor României, a corpului profesoral și a părinților. Ce răspunde ministrul pe care premierul îl consideră de neînlocuit? „Termenul pentru dezbateri s-a încheiat. M-am uitat și eu pe acea listă, cu câteva excepții notabile, nu ies cu nimic în evidență”. Tupeul și nesimțirea celui care simte că are spatele acoperit și poate să facă ce vrea.
În ceea ce privește masacrarea justiției (a câta oară?), Comisia Europeană transmite că urmărește procesul în curs de desfășurare și rămâne în contact cu autoritățile române cu privire la proiectele de legi privind justiția care au fost adoptate acum de către guvern. Mai ales în legătură cu măsurile care ar putea afecta veșnicul MCV (mecanism de control și verificare, n.a.), acela din cauza căruia – chipurile – nu suntem primiți în spațiul Schengen. Cum o face și pe ce criterii, numai Dumnezeu știe, fiindcă rezultatele sunt cele care se văd. În protestul magistraților se arată că niciuna dintre recomandările cheie din rapoartele Comisiei Europene privind legislația în domeniul justiției nu a fost respectată de România. Din cele două palate, Victoria și Cotroceni, li se răspunde protestatarilor cu flit.
În ceea ce privește energia, guvernul a mai găsit o soluție să facă rost de bani pentru a plăti plafonarea prețurilor: supraimpozitarea intermediarilor care vând curentul către consumatori cu cel puțin 80% pentru veniturile suplimentare obținute din piața de energie, la fel cum face deja în cazul producătorilor. Dar ce să vezi? ANRE (Autoritatea Națională pentru Reglementare în Energie, n.a.) nu vrea, cică nu este dispusă să-și asume. E decizie politică, să și-o asume coaliția. Aici sunt într-o dilemă, niciodată n-am știut unde merg preponderent șpăgile pe care se presupune că le dau intermediarii ca să intre pe piață. La guvern sau la ANRE? Atitudinea celei din urmă pare să sugereze un răspuns.
Cam asta – descrisă în cele trei situații de mai sus – este astăzi distanța între guvernanți și cetățenii care depind de acțiunile lor, un hău, o prăpastie de netrecut. Primii au încă mințile rătăcite în vacanțele exotice pe care abia le-au încheiat iar cei din urmă sunt mulțumiți că au ce pune și mâine pe masă. În rest, țara o duce minunat.
