Orice localitate care se respectă se raportează, atunci când are a se defini structural și spiritual, în chip primordial, prin monumente, catedrale, obeliscuri, unicate reprezentative, dar, nu în ultimul rând, prin personalitățile din trecut sau din prezent, cele care în timp vor face parte, prin realizările și creațiile lor reprezentative, din prima categorie, aceea menită dăinuirii și reprezentării. Iar la Botoșani, acest principiu a devenit normă, atâta vreme cât aici au venit pe lume personalități-emblemă și sursă de mândrie și de legitimare la nevoie.
Așadar activitatea, devenirea, realizările ș.a. ale unor asemenea creatori din prezent, pasibili a se adăuga patrimoniului axiologic al zonei, constituie sau ar trebui să fie elemente de interes colectiv sau edilitar. Căci cine poate ști care stradă, clădire sau instituție etc. se va adăuga cândva patrimoniului de obiective turistice – asta în cazul existenței interesului conștient pentru sporirea unui astfel de patrimoniu. Spre exemplificare, citez aici exemple văzute în alte țări, referitoare, de pildă, la inscripții în parcuri sau pe pereții unor clădiri, prin care se comunică prezentului (și, firește,viitorului) că aici cutare artist, scriitor, pictor muzician celebru a poposit, a înnoptat, a luat masa sau ceaiul ori, și mai important, a pictat sau a descris cutare peisaj, clădire sau piață publică. În orice caz, în asemenea localități hărăzite cu potențial turistico-artistic, evenimentele, devenirea, faptele importante ale acestor personalități sunt ceva mai atent observate și sprijinite.
În contextul acestei puneri în temă se cuvine consemnat faptul că, de curând, la galeriile botoșănene de artă, acelea care mai poartă încastrate în murii lor ecourile atâtor recitaluri, dizertații, prezentări de expoziții de către cuvântători de mare elocință – precum era de-o pildă, aceea a criticului de artă Valentin Ciucă, s-a auzit de curând expozeul unui alt cuvântător inspirat al locului, Gheorghe (Gigi) Median, care, în fața unui public avizat, a glăsuit despre expoziția intitulată CORNELIU DUMITRIU – ȘAIZECI ȘI OPT, în semn de marcare a vârstei împlinite de către pictorul ce a ținut să-și sărbătorească, practic, fiecare an de viață, printr-un tablou.
Și a vorbit povestitorul despre viața pictorului, la fel de expresiv precum odinioară maestrul critic de artă mai sus pomenit, despre avatarurile sale, dar și despre tristețile omului – mai ales ale sufletului creator, ce se răsfrâng nu o dată în starea lui de sănătate, în special atunci când i se „dăruiesc” nemeritate și toxice lovituri de pedeapsă; despre tablourile sale, preponderent reprezentând lucrări de grafică, de astă dată și în culori subtil împletite, uneori conținând imagini reale, precum expresivul porumbel albastru al zărilor, sau minunații cai în mișcare elegantă; dar și despre grafica nonfigurativă, însă atât de expresivă, întru conturarea stărilor de spirit prin linie și culoare. Știut fiind că, de regulă, autorii lucrărilor de grafică preferă maniera alb-negru și că acest grafician folosește uneori acest tip de exprimare plastică, adevărata explozie de culoare a acestei expoziții, realizată preponderent prin compoziții florale primăvăratice și multicolore, aduce o notă de noutate în paleta sa. Este acea culoare fermă, tonică și mereu proaspătă a întregii palete a lui Corneliu Dumitriu.
Toate acestea și multe altele pe care privitorii – din păcate, nu atât de mulți cât ar fi fost meritat să participe la acest regal de artă și viață topită în ea – le-au putut privi în periplul lor de-a lungul pereților înnobilați de rodul muncii și talentului unui artist ce și-a sărbătorit aniversarea într-un mod atât de impresionant, de substanțial, de original și plin de energia visului turnat în ramă.
Aceste elemente ce formează stilul și matrița semnăturii sale, ca și numărul considerabil al premiilor dobândite de-a lungul carierei, au făcut ca numele său să capete notorietate, iar cota sa, aceea care, de regulă, indică valoarea tablourilor, să fie una de prestigiu în mediul artistic național și nu numai, după cum o atestă prezența lucrărilor sale în mai multe orașe ale lumii. În acest sens îmi amintesc personal de impresia privitorilor unei asemenea expoziții de la New York, care s-au arătat foarte plăcut surprinși de prospețimea și originalitatea cadrelor sale.
Fiind aceasta de acum o expoziție aniversară, se cuvine a saluta evenimentul, dimpreună cu bune urări de sănătate și noi bucurii artistice adresate autorului.
Despre o viață trăită în magia culorii – Lucia OLARU NENATI, scriitor
