Deși ieri se lăuda cu semnat contracte pentru autostradă, ministrul transporturilor, Sorin Grindeanu, e al cincilea ministru care spune că nu poate implementa PNRR. Ceilalți sunt Marius Budăi, ministrul muncii, Alexandru Rafila de la sănătate, Marcel Boloș de la ministerul investițiilor și proiectelor europene și Sebastian Burduja de la digitalizare. Cum bine remarca jurnalistul Liviu Avram, cam mulți neputincioși pentru „cel mai competent guvern”, nu?
Grindeanu a trimis Comisiei Europene o adresă prin care cere prelungirea termenelor de finalizare și suplimentarea sumelor pentru realizarea autostrăzilor.
Budăi tot vorbește de pensii, asta e misiunea lui în guvern, cum nu poate mări pensiile din cauză de PNRR, deși le poate mări cu 15% chiar de mâine, tot am scris.
Rafila de când e ministru a cumpărat pastile cu iod, care sunt relativ inutile, în rest a analizat. Nu a făcut niciun pas spre cerințele legate de sănătate din PNRR, abia zilele astea vorbește despre înființarea unei agenții care să facă spitale regionale. Agenție pentru care îl certa anul trecut pe Ghinea că a trecut-o în PNRR degeaba. Iaca, acu o înființează el.
Boloș și Burduja au și ei probleme cu termenele și licitațiile, că în România o licitație trebuie să dureze o sută de ani, nu se poate face în șase luni.
Dacă e să privim tabloul general, România nu a cheltuit, de fapt, niciun euro din cele 30 de miliarde disponibile prin PNRR, deși ministrul Boloș bate câmpii cum în octombrie vom trimite a doua cerere de plată. Alte țări europene deja au cheltuit un sfert din bani, se fac investiții, în general tot ce ar trebui să facă un guvern sănătos la cap în vremurile astea. Investiții care se întorc în economie, pentru a reduce inflația.
Ce înseamnă de fapt declarațiile astea legate de PNRR? Înseamnă că, așa cum scriem când a apărut PNRR, trebuie să ne cam luăm gândul de la banii ăia, vom absorbi niște mărunțiș, atât.
Pentru că nu se pot fura. Pentru că sunt condiționați de necesitatea implementării unor reforme. Pentru că, în general, guvernanții român nu se pricep – și nu s-au priceput vreodată – la absorbția fondurilor europene.
Este, în schimb, mare înghesuială la programul PNDL pentru primari, Anghel Saligny. Din experiența celorlalte PNDL știm că nu verifică nimeni ce se întâmplă cu banii, e mult mai lejer, primarul poate face orice îi trece prin cap. Deci probleme mult mai mici și controale zero de la procurorii europeni conduși de Kovesi.
Probabil vom intra curând în faza a doua a neputinței guvernamentale cu niște declarații un pic mai dure, mai apropiate de discursul AUR, la adresa Uniunii Europene. Gen să nu ne spună ăia ce să facem cu banii etc, după care se va ajunge la concluzia „ia mai dă-i dracu cu banii lor cu tot”, ne descurcăm noi, că suntem români.
Și gata, am mai pierdut 30 de miliarde de euro. Dar nu vor fi singurii bani, că nici restul programelor europene care se pot derula în România nu se simt prea bine.
În schimb, suntem campioni la alt capitol. Pentru al cincilea an consecutiv, România are cele mai mari cheltuieli de personal din Uniunea Europeană. Aproximativ 35% din totalul banilor adunați de stat merg la salariile bugetarilor. Doar salarii, rețineți, pentru restul ne împrumutăm la dobânzi uriașe.
Un alt „succes” este că nu îndeplinim absolut niciun criteriu pentru trecerea la moneda euro, deși recent le îndeplineam aproape pe toate. România e singura țară cu așa o performanță. De ce? Foarte simplu. Când nu mai ai lângă tine tiparnița cu bani, iar banii se tipăresc la Bruxelles, e mult mai greu să vii cu proiecte populiste gen „sprijin pentru România”. Marja de mișcare a politicienilor este mult mai redusă, trebuie să gândească soluții, nu pomeni. De aceea nu vom adopta prea repede moneda euro, deși avantajele economice sunt evidente și pentru un copil.
Așa că drumul pe care am apucat e unul asemănător cu al Ungariei. Dacă nu se schimbă ceva vom rămâne parte a Uniunii Europene doar pentru că trece drumul spre UE pe la noi, ca să aibă ucrainenii cum ajunge în Vest, de exemplu. Vom primi sancțiuni din cauza cheltuirii neconforme a fondurilor, din cauza legislației care nu respectă principiile europene, vom intra în proceduri de infringement pe mai multe categorii. În esență, vom ajunge, datorită poziției geografice, cum probabil vor ajunge și ungurii, să fim membri UE, dar fără a mai primi bani europeni.
Dar, ca de obicei, vom fi conduși de patrioți.
