E criză… Și ceea ce e mai rău încă nici nu a început, iar la nivel oficial cel mai mult are de suferit statul, nu cetățeanul. Statul e în suferință pentru că nu mai are bani. Și nu e vorba de bani pentru investiții sau sprijinul cetățeanului mărunt; statul nu mai are bani pentru plata cohortelor de angajați la buget. Majoritatea ministerelor cheltuie cu salarizarea cea mai mare parte a fondurilor alocate, iar cele mai multe primării cheltuie tot ce primesc tot cu plata năimiților. Prea puțini bani pentru investiții, în unele cazuri chiar deloc.
Și, în aceste condiții, Consiliul Fiscal, organism creat de stat pentru a oferi guvernanților consiliere economică, sugerează celor de la butoane că e cazul să crească taxele și impozitele deoarece bugetul de stat urlă după parale. Și specialiștii Consiliului Fiscal se pricep să-și dea cu părerea, nu glumă. În loc să recomande guvernului să reducă din bugetari și să elimine privilegiații, sugerează să elimine scutirile fiscale pentru toate persoanele fizice. Și cei din IT să contribuie la buget ca toată lumea, că și ei trăiesc în România. Și să se renunțe la cota redusă de TVA. Ce contează că amărâtul o să plătească diferența de TVA când vine vorba de alimente? Bine, deștepții Consiliului Fiscal nu spun clar și răspicat că trebuie eliminată cota redusă la alimente, dar din altă parte de unde? Să crească TVA la cărți și bilete la muzeu? Având în vedere apetitul românilor pentru cultură, e clar că vânzarea de cărți și vizite la muzeu vor salva bugetul.
Guvernanții pregătesc o operațiune specială împotriva cetățeanului de rând. La altceva nu pot să mă gândesc când văd pe unul ca Marcel Ciolacu, care a găsit că e cazul să-și dea cu părerea pe marginea subiectului. Există o reașezare a impozitelor, dar asta nu înseamnă că mărim taxele. Cam evazivă exprimarea, nu credeți? „Taxă” și „impozit” nu sunt sinonime; nici vorbă de pleonasm în „taxe și impozite”, astfel că asigurările Ciolacului sunt cam apă de ploaie. Și, ca și cum nu ar fi de ajuns, dulapul secuiesc ne informează, prin efortul postacului de serviciu, că toate crizele din prezent au o singură cauză – războiul lui Putin împotriva Ucrainei – și e important să avem un guvern stabil, așa că lăsați-o mai moale cu protestele și arătat cu degetul, Guvernul face tot ceea ce este omenește posibil să scoată țara din criză și e știut că nimic nu se realizează fără sacrificii.
Știm prea bine ce presupun sacrificiile. Am mai trecut prin așa ceva pe timpul lui Băsescu, care inițial a dat asigurări că nenorocita de criză va lovi tangențial. Am încasat însă o perpendiculară devastatoare, dar dezastrul nu a fost pentru toți, cei din anturajul președintelui turnător au prosperat de minune, banii de investiții, despre care Boc a spus că nu ne atingem deoarece sunt pentru redresat țara, au ajuns în conturile cui trebuie.
Acum însă este mai rău decât pe vremea lui Băsescu, însă guvernanții se încăpățânează să-l spolieze pe amărâtul care trăiește în economia reală. Plătim oricum prea mult la stat și nu primim nimic. N-avem spitale, nu avem școli, nu avem drumuri, nu avem nimic care să justifice gradul actual de fiscalitate. Și nesimțiții de la butoane au tupeul să vorbească despre creșterea contribuțiilor? Nu, nu e cazul…
Soluții se găsesc și sunt simple și de bun simț. În primul rând, primenirea sistemului bugetar și reducerea numărului de angajați și instituții. Nu e normal ca primăriile să folosească toate fondurile pentru salarizarea angajaților. Prioritizarea investițiilor și eficientizarea cheltuielilor. Statul cheltuie sensibil mai mult decât privații pentru a realiza ceva similar. O construcție, de pildă. Recuperarea marilor prejudicii ar trebui să devină, de asemenea, prioritară. Sfaturi gratis, domnilor guvernanți, nu trebuie să plătiți pentru așa ceva; e cât se poate de evident că asta este calea. Sau poate că este, pentru că așa o să ne aduceți în acel punct în care mămăliga va exploda. Și chiar avem nevoie de o revoltă totală, pentru că altfel nu vom avea reforme în veci.
