Recunosc, sunt genul de idiot care, atunci când desface un ambalaj, îl păstrează în buzunar până găsește un coș de gunoi. Tot așa mi-am educat și odrasla; ai grijă, tati, să nu arunci ceva aiurea. Dacă nu ai un coș în apropiere, pune-l în buzunărel. Selectez gunoiul doar să văd cum cei care se ocupă de ridicatul acestuia îl înghesuie într-un singur container. Dacă aș trăi într-o țară rezonabilă s-ar spune că asta e dovadă de educație, însă, de vreme ce trăiesc în România, e cazul să mă consider idiot.
De ce spun asta? Pentru că sunt idiot, de-aia! Pentru că trăiesc în țara în care efortul meu de a fi civilizat, de a-mi educa odrasla, sunt batjocorite fără pic de bun simț de autoritățile statului. Care autorități au declanșat campania „Curățăm România” și se laudă că în primele cincisprezece zile au adunat trei sute de tone de deșeuri și încă mai e timp să adune. Sincer, vi se pare că România arată ceva mai curată? Eu unul nu văd mare curățenie. Pe la țară și nu numai, identifici casele nelocuite după munții de gunoaie aruncate de vecini peste gard. Pentru că, în buna tradiție a unui popor cu ifose de superioritate, important e să fie curățenie în curtea personală, restul nu mai contează. La marginea oricărui drum, indiferent cât de departe ești de localitate, șanțurile sunt pline de gunoaie. Cu alte cuvinte, materie plină din plin pentru campanii gen „Curățăm România” și „Let’s Do It, Romania” coordonate cu proletară implicare taman de autoritățile din cauza cărora România e o groapă de gunoi. Și pentru că autoritățile nu au bani decât pentru salarii, se apelează la voluntari. Adică la acei fraieri cărora chiar le pasă de mediu și au grijă să nu arunce deșeurile la întâmplare; doar nu credeți că cele trei sute de tone de mizerii au fost strânse de cei care le-au aruncat. Tot cei civilizați își rup din timpul lor și adună tonele de bârlog lângă care se pozează apoi oficialii și se felicită pentru succesul campaniei de ecologizare. Câtă ipocrizie, cât dispreț și câtă nesimțire în imaginile ce se vor viralizate. Pentru că „succesul” campaniei „Curățăm România” este direct proporțional cu lipsa de implicare a autorităților în gestionarea lipsei de civilizație a trăitorilor din această țară. Există tratament; în vest a funcționat foarte bine, de aceea Germania e așa de curată. Amenzile nesimțite i-au civilizat pe iresponsabili, nu sloganuri gen „Vrem o țară fără deșeuri abandonate!” O mulțime de conaționali ajunși în Germania povestesc ce amenzi și-au luat pentru că au aruncat chiștoace pe stradă și jură că nu recidivează.
În România de ce nu se poate? Avem legi, avem autorități chiar mai multe decât e cazul și, totuși, campaniile de ecologizare sunt un succes. Când te lauzi cu trei sute de tone de deșeuri și treaba asta nu se prea vede în teren, ei bine, se poate spune că era loc de ceva amenzi. Ori, despre așa ceva nu se prea vorbește. Pentru că o mare parte din sancțiunile pecuniare stau în puterea autorităților locale. Și ce autoritate locală își riscă votul pentru a-l disciplina pe cetățean? Pentru că, în ochii nesimțitului aruncător de deșeuri, amenda o încasează nu pentru că e necivilizat, ci pentru că „are primarul ceva cu mine” și-i arată el la vot.
Problema cea mai mare e, desigur, la minister. Ministerul are în subordine o mulțime de instituții care ar putea să sancționeze UAT-urile pentru neimplicare, însă așa ceva nu se întâmplă, mai bine o campanie de ecologizare. „Am fost adesea în țări în curs de dezvoltare și am văzut multe daune făcute mediului, dar rareori ceva la o asemenea amploare” – Grégoire Dubois, Managerul Centrului pentru Biodiversitate al Comisiei Europene” despre ce a văzut ce e de văzut prin România.
Așa că, nesimțiților, făceți-vă datoria. Amendați ce e de amendat, luați măsurile legale, nu îmi cereți mie să strâng de prin șanțuri peturile de bere aruncate de necivilizații pe care nu sunteți în stare să-i responsabilizați. Și nu vă lăudați cu cât gunoi ați strâns, chiar dacă ăla e succesul vostru.