Războiul din Ucraina le-a dat politicienilor prilejul să pornească iar concursul de dat pomeni. George Simion, liderul AUR, de exemplu, a găsit foarte rapid ieșirea din criză. Cât e coșul zilnic lunar? 3.000 de lei. Atunci, a propus Simion triumfător, să fie 3.000 de lei salariul minim. Și gata. Genial, nu? Iar omul ăsta, cu cunoștințele economice ale unui elev de gimnaziu, vrea să conducă țara.
Pesediștii și liberalii, fiind la butoane, chiar aplică măsuri de acest gen, au apărut tot felul de subvenții, ajutoare de tot felul, măriri de salarii, după care Marcel Ciolacu e fericit, iar premierul Ciucă e indiferent, că nu are idee ce semnează. Iohannis e demult absent, când se luau măsurile astea era la golf.
Cine plătește? Cum cine, statul. Și ca să continuăm să trăim exact ca într-o piesă a lui nenea Iancu Caragiale, au dat deja și lege de murături, cum propunea conu Leonida. Tot statul plătește, că are de unde.
Numai că sărăcia nu se combate cu ajutoare și pomeni. Astfel de politici perpetuează sărăcia, de fapt.
Dar ajutoarele au un mare avantaj pentru clasa politică. Pot veni sau nu, că de aia sunt ajutoare. Iar populația rămâne dependentă de banul statului. Rezultatul acestor politici înțelepte? După 30 de ani de combatere a sărăciei, ministrul Budăi anunță triumfător că 12 milioane de români vor beneficia de ajutoarele de la stat. Adică două treimi din populația țării e la mila statului! După 30 de ani! Un exemplu mai clar de ineficiență a guvernării nu cred că există.
Ce se întâmplă poate fi descris în cuvinte simple. Statul român spoliază pe oricine și adună banii, de la accizele pe energie sau combustibil, care sunt mari, de aia facturile rămân scumpe, până la banul angajatului cu salariul minim. Plătește gașca de sinecuriști, contractele oneroase și aranjamentele, iar ce rămâne dă pomană la populație. Asta e politica financiară a României.
Măsurile anunțate triumfalist din vorbe sunt și amuzante, cum e aia cu 50 de euro voucher odată la două luni. Patru lei pe zi, de fapt, nu? Dar, în schimb, au grijă să mărească substanțial PNDL 3, poreclit „Anghel Saligny”, că ăia sunt bani de furat pentru primari.
Bani? Banii nu există, să fie limpede. Fondurile alea europene pomenite pentru ajutoare nu există. Există doar împrumuturi. Care sunt imense. Țin minte că deputatul Budăi îl critica (pe bună dreptate) pe premierul Cîțu că se împrumută în neștire. L-ați mai auzit pe Budăi să măcăne ceva de împrumuturi?
Iar dacă vreți să vedeți cât de buni sunt considerați conducătorii unei țări, uitați-vă la dobânzile cu care se împrumută și dacă scad sau cresc. Că știm cu toții, bancherii judecă la rece. România se împrumută acum cu cea mai mare dobândă din UE, 6,20%. Vecinii bulgari se împrumută cu 1,09%. Cam acesta e ratingul priceperii specialiștilor din onor guvern.
Diferit este faptul că nici nu se mai ascund, măcar. Acum anunță clar și limpede că banii pentru măsuri sociale vor fi luați din investiții. Ca să investești e nevoie de pricepere, de creier, în general. Ca să dai pomeni și ajutoare, nu.
Așteptam, măcar acum, în al 12-lea ceas, legea aia offshore, să scoatem gazele din mare. Nu e cazul, abia se discută. Dependența României de gazul rusesc era, acum trei-patru ani, de 4%. Printr-o serie de măsuri înțelepte, de la Dragnea până la catastrofalul ministru Popescu, dependența a crescut la 25%. Dar niciun decident politic nu face pași spre o nouă politică energetică a României. Pe care, culmea, o putem face cu forțe proprii, fără ajutor din afară, ba chiar am putea da gaz la jumătate din Europa.
Dacă adunăm și banii din PNRR, România are pentru infrastructură o sumă dublă din fonduri europene față de perioada 2014-2020. Multe companii pleacă din Rusia și Ucraina. Companii străine din Ungaria e posibil să se relocheze, dacă Orban mai face pe nebunul. Mutarea în România ar fi o mișcare logică pentru aceste firme. Dacă infrastructura ar fi prioritate a guvernului. Drumuri expres, căi ferate, autostrăzi. Ar și investi statul bani, s-ar produce plusvaloare, ar scădea inflația. Deocamdată, în țara lui Caragiale, s-a dat lege că se mărește viteza de drumuri expres. Deși România nu are niciun drum expres.
Cele de mai sus ar fi măsuri normale, printre multe altele. Evident, nu e cazul, ajutoarele sunt baza. Politica lui „vă dăm”, așa se cheamă.
Cum bine spunea un jurnalist ieșean, în România avem trei PSD-uri. Primul e PSD, mare și tare, care e PSD1. Liberalii, după ce nu au lăsat PSD să dispară în mod natural, au devenit un fel de bichon în poala PSD și sunt PSD2. Și a mai apărut și AUR, care s-ar vrea un PSD3, mai din topor și cu accente rusofile pe față. Pesediștii sunt rusofili și nostalgici așa, genetic, dar mai la dos.
Acesta e peisajul politic. Se vor face alianțe și rotiri la guvernare, dar modul de a guverna va rămâne același. O țară tristă, plină de umor, de la marginea Europei, cu oameni săraci, unde măsurile guvernamentale sunt luate din replicile lui Conu Leonida. Dar unde se pot face în liniște averi de milioane de euro, că reacțiunea a fost anihilată.
