E tragic ce se petrece în țara vecină. Războiul a afectat direct destinele a milioane de oameni, răpindu-le membri ai familiei sau munca de-o viață. O dramă imensă, ale cărei ramificații reverberează în întreaga lume. Evident, la fel ca în cazul undelor produse de o piatră aruncată în oglinda unui lac, cele mai afectate sunt țările vecine Ucrainei, acolo unde echilibrul precar al vieții de zi cu zi a fost dat peste cap. Valul de refugiați este însoțit de vești îngrijorătoare, iar în țară totul pare să o fi luat razna. Prețurile au crescut și sunt semnale că vor crește, în ciuda asigurărilor venite de la autoritățile care susțin că au luat toate măsurile. Dacă e să se întâmple ceva, e de preferat să se întâmple în mandatul altora. Cam dificil, dacă ținem cont că până în 2024 mai e ceva timp.
În acest context panicard, oamenii au ajuns să regrete vremurile de glorie ale Covidului și speră ca nenorocirea din Ucraina să se termine și să revenim la normal – ce-o mai fi și aia. Și în viziunea trăitorului pe aceste meleaguri, războiul se poate termina în două moduri. Fie beligeranții fac pace, fie se întâmplă ceva la Moscova și Putin devine amintire. Cei mai mulți înclină spre cea de-a doua variantă și se întreabă de ce anume poporul rus nu se ridică împotriva dictatorului. De ce nu protestează împotriva războiului și a măsurilor tiranice? De ce nu ies rușii pe stradă să pună capăt unui regim opresiv?
Trist e că întrebările astea nu sunt rostite doar de tinerii care n-au prins vremurile lui Ceaușescu, ci mai ales de români săriți de o anume etate, care au prins vremurile de glorie ale tiranului din Scornicești. Sfaturile bătrânilor din fața blocurilor, din parc sau de la crâșmă numai despre asta vorbesc. De ce nu se revoltă rușii? Și ce bine era pe timpul lui Ceaușescu…
Asta înseamnă să ai memorie scurtă. Pentru că intrigații de blazarea rușilor sunt tocmai cei care au suportat regimul Ceaușescu, hrăniți mai degrabă cu propagandă decât cu alimente. Ei de ce nu s-au revoltat atunci când prin alimentare bătea vântul, când pâinea era raționalizată? Ei, cei care cumpără acum ulei cu zecile de baxuri, când în tinerețe nu știau cum arată două sticle de ulei una lângă alta și nici nu erau în stare să priceapă gluma cu acumulare de capital – ce înseamnă două sticle de ulei în cămara unui comunist? Acumulare de capital…
Românii au uitat vremurile când tremurau de frig și foame, iar de protestat protestau în gând sau cel mult prin bancuri, dar și acelea spuse la fereală, doar către cei care erau de încredere. Da, dar așa de încredere cum erau, unii tot se găseau să dea cu papagalul pe la Secu, astfel că glumeții aveau de oferit explicații. Și, când se întâmpla una ca asta, care era reacția cunoscuților? Ieșeau în stradă, protestau, îi cereau lui Ceaușescu să plece? Nu, nici pomeneală. Păi dacă nu și-a ținut gura…
Au ieșit botoșănenii în stradă când Mugur Călinescu a fost arestat și mai apoi ucis de instituțiile statului? Nu, cei mai mulți i-au înfierat gestul cu mânie proletară. Că din cauza unuia ca ăsta suferim noi, din cauza lui sunt controale, anchete… Dacă e unul pe care-l cunosc bine și mă trage și pe mine în mocirlă? E drept, s-a întâmplat ceva pe la final de 1990, dar cine crede în revoltă sinceră nu știe ce spune. Când minerii lui Iliescu i-au stâlcit în bătaie pe cei mai vizionari dintre români s-a revoltat cineva? Nu, nici atunci. Așa cum nu se revoltă nimeni nici azi, când guvernanții au de gând să-i bage la pușcărie pe cei care îndrăznesc să vorbescă despre corupția instituțiilor statului. Se revine la vremurile când realitatea acceptată era doar cea oficială, astfel că nu vom avea corupție nici măcar pe hârtie.
De ce nu se revoltă alții? Știți răspunsul foarte bine, l-ați trăit în tinerețe, acea tinerețe când era mai bine decât astăzi… Și, dacă era așa de bine, de ce nu vă revoltați acum? Știți și răspunsul ăsta, însă vă vine greu să-l acceptați. Mai ales când vă e dor de acele timpuri.
