Acum trei decenii și ceva, după un simulacru de proces, soții Ceaușescu au fost condamnați la moarte și executați. Printre capetele de acuzare s-a numărat și genocidul, despre care mulți români abia atunci au aflat că există în dicționar. Unii, mai studioși, au aflat și ce înseamnă.
Șaizeci de mii de victime. Atât se vehicula la data respectivă că a produs așa numita revoluție. Cam de două ori populația orașului Dorohoi din ultimii ani ai Epocii de Aur, prin urmare, acuzația de genocid avea acoperire beton. N-a trecut multă apă pe Dunăre și zecile de mii de victime s-au transformat în mii, apoi în sute. Cei mai mulți dintre amărâți și-au pierdut viața după fuga lui Ceaușescu, însă Iliescu a ținut să precizeze că dacă nu se murea în decembrie, nu credea nimeni că a fost revoluție. A fost inculpat în dosar, dar după ceva ani s-a decis că totul trebuie reluat de la zero; cu alte cuvinte Iliescu nu va păți nimic.
Zilele acestea bilanțul victimelor răpuse de Covid a depășit șaizeci de mii. Și asta la nivel oficial, unde, se știe, statisticile sunt cosmetizate pentru ca guvernarea să dea bine. Pentru că aleșii au făcut, au dres și iată ce bine ne merge pe hârtie. Evident, pe lângă cele șaizeci de mii de victime oficiale mai există și români care s-au stins în casele lor fără să mai deranjeze medicii, iar aceștia nu se regăsesc în statistică. Chiar și așa, e prea mult. Mult prea mult… Prea mulți români și-au pierdut viața din cauza faptului că autoritățile n-au fost în stare să gestioneze criza. Bine, și pe alte meleaguri coronavirusul a făcut ravagii, însă la noi criza a fost văzută mai degrabă ca oportunitate și exploatată ca atare. Nu se mai știe nimic despre Raed Arafat. Pe 31 ianuarie Tribunalul București trebuia să dea o soluție în dosarul în care șeful Departamentului pentru Situații de Urgență este acuzat că în plină criză achiziționa echipamente medicale la prețuri astronomice. N-am auzit să se fi întâmplat ceva, așa cum nu se mai știe mare lucru despre dosarul fostului ministru Sorina Pintea. Acea Pintea pe care statul paralel voia să o omoare. Cei care au ieșit în stradă pentru a-i susține cauza – benevol de plătiți, desigur – trebuiau să se gândească mai degrabă la cei care mor cu zile prin spitale din cauza jafului organizat de minister.
Se moare cu zile în spitale și nu doar din cauza coronavirusului. Contribuim cu zece procente din venitul brut la bugetul asigurărilor de sănătate, dar primim în schimb analize de doisprezece lei și amânări. De ceva vreme, nici nu se mai vorbește de spitalele regionale; PSD pentru că e la putere, PNL pentru că nu vrea să-și supere aliatul. Bălăcăreli în coaliție există, dar nu din cauza sănătății.
Este tragic ce se întâmplă, însă genocidul din spitale nu deranjează pe nimeni. Și asta pentru că statul nu are răspundere materială. Nimeni nu răspunde pentru ce se întâmplă în spitale. E drept, soția unui sucevean a obținut în instanță despăgubiri de 5.000 de euro pentru moartea soțului, însă soluția nu este definitivă și e de așteptat să fie desființată de instanțele superioare. O fi justiția independentă, dar e foarte sensibilă când vine vorba de golit visteria statului. Nu de alta, dar riscăm să rămânem fără bani pentru magistrați. Acum ceva vreme se vehicula prin presă că ar exista niște linii directoare prin care s-a cerut ca judecătorii să nu acorde despăgubiri cetățenilor de rând. O fi adevărat? N-ar surprinde prea mult.
Cine plătește pentru zecile de mii de morți care puteau fi evitate? Va răspunde cineva în fața legii pentru măsurile aiuristice, care nu doar că nu ne-au ferit de pandemie, dar am și înroșit statisticile? Vom vedea pe cineva condamnat pentru subminarea economiei naționale? În mod sigur nu. Autoritățile își văd de treaba lor, cetățeanul trebuie să plătească. Cetățeanul plătește tot acest dezmăț în urma căruia tot el are de pierdut. Ca în reclama la FNI, autoritățile dorm liniștite, are grijă cetățeanul să nu le lipsească nimic.
