În noianul de știri dătătoare de fiori legate de Ucraina, Covid și scumpiri era de presupus că o ceartă între scriitori va trece neobservată. Cui îi pasă de ce injurii își aruncă doi indivizi care își câștigă existența din scris? Alta era situația dacă era vorba despre niscaiva maneliști. Nici cu ăia de populară nu ți-e rușine, madam Lavric a reușit să ridice audiența unei televiziuni de scandal bălăcărindu-se în direct cu sora ei. Da, se poate, însă viralizarea unui conflict între scriitori… Ei bine, așa ceva mai rar pe meleagurile noastre, unde cititul e sport extrem. În medie, se cumpără cam o carte pe an pe cap de român, ceea ce ne plasează în coada clasamentului european și nu numai, însă experiența personală îmi spune că nu tot ce se cumpără se și citește, deci…
Dar să revin la conflictul dintre scriitori. Marian Godină s-a legat puțintel de viața lui Dr. Vasi Rădulescu. Nu e clar dacă respectivul e doctor sau nu (doctor și medic nu sunt totdeauna sinonime), dar e clar că s-a îmbogățit vânzând cărți scrise prin metoda doctorală Copy-Paste. Aparent, multe le-a oferit cadou, însă a recuperat ce era de recuperat din prețul transportului, la care a adăugat ditamai profitul. Sună românește, nu? Trebuie să plătești zdravăn dacă vrei ceva pe gratis. Dat în vileag, Rădulescu s-a apucat să șteargă articolele de pe site-ul personal și, tot românește, a dat vina pe colaboratori. Care, iată l-au făcut de râs. Fetele, ele au plagiat ceva ce, oficial, era scris de el. Bine, fenomenul de ghostwriting nu e ceva neobișnuit, dar nu-ți angajezi ghostwriter să-ți facă articole în Copy Paste.
Nici cel care arată cu degetul nu e mai breaz. Godină a devenit celebru după ce un ziar l-a prezentat drept un Sisif în uniformă implicat în lupta contra corupției din sistem. Și apoi a apărut și cărțulia, o cărțulie la lansarea căreia a fost prezent Dacian Cioloș, la acea dată premier. Ciudat, dar n-am auzit ca de atunci Cioloș să se fi înființat la lansarea cărții vreunui scriitor adevărat, ceea ce demonstrează că, de fapt, a fost o manevră electorală. Cartea, deși s-a vândut bine, nu are vreo valoare literară (am citit-o special pentru prezenta tabletă). E doar o înșiruire de întâmplări anecdotice, genul de povestioare pe care le poți auzi de la orice individ care a muncit efectiv în producție. Nu sunt perle de literatură, ci doar povești de spus la o bere, dar asta nu l-a împiedicat pe Godină să se creadă scriitor pe mai departe, prin urmare a produs alte două cărți. Și pentru că n-a mai fost vorba de întâmplări adevărate, treaba a ieșit aiurea de tot. În ciuda faptului că în cont îi intră o droaie de parale din ceea ce trece prin librării, Godină susține că e modest și nu e scriitor. Și pe bune că nu e, dar asta nu-l împiedică să se comporte ca atare.
Cam ăștia sunt protagoniștii scandalului literar al momentului. Un plagiator și un antitalent. Cu un veac și mai bine în urmă a mai existat un conflict (mda, de acolo a pornit și ideea prezentelor rânduri) între Eminescu și Caragiale. Doi titani ai literaturii naționale despre soarta cărora știm ce e de știut. Caragiale a fugit efectiv din țară, cât despre Eminescu… Pasiuni, râci și certuri, doar că pe atunci chiar era vorba de scriitori și motivul era mult mai prozaic. Veronica… În ziua de azi… De ce s-a ajuns aici, de ce „titanii” literaturii actuale au temelii așa de șubrede? Ce s-a întâmplat cu scara valorilor? Iată întrebări la care răspunsul e legat în primul rând de calitatea educației. De la educație pornesc toate. Nu doar că se citește extrem de puțin, dar iată care ne sunt marii scriitori – niște parveniți literari proveniți din zona mondenului. Iar asta e chiar mai trist.
