De fapt, s-a tot dat în avans. E greu de spus cine a început șirul pomenilor prin care au fost mărite fără nicio altă noimă, decât mită pe față pentru voturi, salariile bugetarilor, pensiile, pensiile speciale, ajutoarele sociale, alocațiile, minimul pe economie. O fi început PSD? O fi continuat, cu aceeași frenezie, PNL? Și-or fi băgat reciproc bețe în roate, lăsându-și acest gen de cartofi fierbinți, când unul când altul, în funcție de cum se succedau la putere, din dorința de a-și băga adversarul în corzi, încercând să-l lase fără mutare, ca la snooker, adică ceilalți să onoreze obligații exagerate, angajate de ei când au fost la putere? În hora aceasta absurdă, în care așa zisa stângă și-a dat mâna cu așa zisa dreaptă, iar PSD și PNL au pornit iar împreună, după ce s-au spurcat pe îndelete în ultimul cincinal, e prea puțin important. Și unii și alții au procedat exact la fel, demonizându-se și acuzându-se reciproc, spre spectacolul și deliciul poporului, dar nu și spre folosul său.
Așa a pornit sarabanda majorărilor lipsite de susținere economică. S-au votat de-a valma legi peste legi, inclusiv cea așa zisă a salarizării unitare, care ar fi trebuit să intre treptat în vigoare, s-a modificat pentru a suta oară legea pensiilor, iar alocațiile pentru copii au fost mărite succesiv de ambele partide cu mult entuziasm pre și post electoral.
Nu contestă nimeni că unele din aceste majorări sunt necesare, dar în niciun caz pensiile speciale, spre exemplu. Însă ritmul în care s-au făcut a fost unul aberant, în total dispreț, sau poate din neștiință ori nepăsare, față de realitatea economică. În consecință, toate aceste pomeni s-au plătit până acum din împrumuturi, la dobânzi tot mai mari, pe măsură ce foamea financiară statului român se mărea. Așa am ajuns să mâncăm pâine pe datorie.
Guvernele au fost conduse și formate din oameni care au avut prea puțin sau deloc de a face cu mediul privat și economia de piață. Nu au contat decât proiectele pe termen scurt și goana continuă după voturi, voturi, voturi. Iar votanții au fost împărțiți după categorii: pensionarii (cei normali), cea mai numeroasă și disciplinată armată, ușor de mulțumit cu majorări mărunte ale pensiilor, dar importante față de cât sunt de mici. Ceilalți sunt bugetarii, o altă armată, nu la fel de disciplinată și mult mai greu de mulțumit, dar s-a dat din belșug și acolo, să fie primit! Asistații social, a treia categorie, sunt și cel mai puțin pretențioși de altfel. Cu aceste voturi orice partid ajunge la putere, unde vreme de patru ani face tot ce vrea fără să dea socoteală. Ceilalți, care doresc modernizarea țării, drumuri și autostrăzi, chiar nu contează, și așa sunt dezamăgiți, deci fie nu ies la vot, fie părăsesc țara fără să se mai uite în urmă. Simplu, nu? Ca la termoficare: plătesc mulți pentru puțini.
Doar că există frâna numită U.E., care a impus o limitare a deficitului bugetar tocmai pentru a tempera astfel de tendințe populiste și, într-o anumită măsură, a reușit. S-a creat așadar un paradox: legile de majorare a salariilor și pensiilor, votate de parlamentul inconștienților, ar fi trebuit să intre în vigoare dar, pentru că nu sunt bani, sunt amânate de la un an la altul. Evident, nimeni nu îndrăznește să le modifice sau să le anuleze, pentru că ar însemna să pună cruce carierei politice. Cam la fel cum e cu obligativitatea Certificatului Verde la locul de muncă, lege pe care niciun partid nu îndrăznește să o voteze, cu toate că medicii, în frunte cu ministrul de resort pus de PSD, susțin că ar salva mii de vieți. Nici măcar în acest caz nu contează cei deja condamnați la moarte, spitalele supra aglomerate, costurile uriașe, nimic, doar popularitatea de fațadă și viitoarele voturi obținute, de inconștienții și iresponsabilii care populează parlamentul, călcând la propriu pe cadavre.
Cât despre salariile de la stat și pensii și ajutoare sociale, oamenii sunt nervoși, una s-a vorbit și alta a ieșit, de parcă legea salarizării ar fi singura care nu se respectă în mod oficial în România.
Consecința este evidentă, urmează fie o perioadă de greve, ale bugetarilor din toate domeniile fie, pe termen scurt, o creștere masivă a împrumuturilor țării pentru a achita ceea ce s-a legiferat, împingând-o cu un pas mai aproape de buza prăpastiei și de procedurile penalizatoare ale Uniunii Europene.
Culmea că în acest moment la cârma guvernului se află un fost general, adică un bugetar sadea, probabil prea puțin familiarizat cu finanțele publice, dar obișnuit să asculte de ordin. Care ordin depinde de unde va veni: de la șeful de partid, de la Cotroceni sau de U.E. Pentru că doar unul singur poate fi executat corect.
