Sfârșitul de an e aproape și, așa cum e firesc, e bun prilej de bilanț pentru toată lumea, dar mai ales pentru aleși, care văd în asta ocazia perfectă pentru a se lăuda cu realizările de peste an, dar mai ales pentru a turna promisiuni electorale. Prin unele localități cetățenii au început să găsească strecurat în poartă un plic în care, alături de urările de bine pentru anul care vine, se mai găsesc și dări de seamă venite din viitor. O să facem, nu am făcut…
Din păcate, stăm prost. Chiar foarte prost la unele capitole. Jale când vine vorba despre sănătate… Zilele trecute o copilă de doar 11 ani a murit în fața colegilor. Ulterior s-a descoperit că suferea de insuficiență cardiacă și până să se întâmple nenorocirea nimeni nu a bănuit așa ceva. Cumva, vina pentru decesul prematur a fost transferată către familie. Dacă părinții ar fi dus-o la specialist, dacă i s-ar fi făcut investigațiile medicale… Dacă… Părinții, nu medicul de familie. E interesant de cercetat dacă micuța s-a plâns de probleme cu inima și cum anume au fost evaluate acestea de către medicul de familie sau chiar cel specialist.
Ani de zile am participat la orele de sport pe baza unor adeverințe eliberate de medici specializați în consultații ochiometrice. Apt efort fizic… Fără niciun fel de consultație, fără nicio analiză. Abia peste ani, când problemele de sănătate s-au acutizat, am descoperit că am o afecțiune cardiacă suficient de gravă care ar fi trebuit să mă țină departe de terenul de sport. Una care exista încă de la naștere, nu dobândită pe parcurs, dar pe care „specialiștii” Ministerului Sănătății n-au reușit să o descopere în timp util. Asta pentru că în schimbul contribuțiilor la bugetul sănătății primim doar analize de câțiva lei anual. Practic, contribuim pentru nimic. Consultațiile adevărate se primesc doar la privat, iar analizele se plătesc. Nu există gratuități nici măcar pentru copii.
Ministerul Sănătății și cel al Educației n-au făcut vreun efort pentru a asigura măștile de unică folosință în școli, deși necesarul de măști pentru un an de zile costă vreo douăzeci de lei de elev, cu condiția ca acestea să fie achiziționate de la un furnizor cinstit. Marea testare s-a dovedit o bătaie de joc de dimensiuni naționale. Nu există garanții că toată lumea s-a testat responsabil. Au apărut indicii că părinții unora dintre beneficiari au scos testele la vânzare și nu există dovezi că testarea chiar a avut loc. Sunt suficienți negaționiști care probabil au aruncat testele la gunoi sau au încercat să recupereze ceva din banii luați de stat, dar care au răspuns așa cum trebuie când au fost întrebați de rezultat. Păi doar n-o să stea copilul acasă… Evident, vina aparține mai ales Ministerului Sănătății, care n-a considerat că e cazul să mobilizeze cine știe ce resurse pentru ca „Marea Testare” să fie ceva mai mult decât o altă pagină din istoria lui „am făcut și noi ceva”.
Însă, pe de altă parte, Ministerul Sănătății a venit mai zilele trecute cu recomandări pentru cadrele didactice. Să nu cumva să pună elevilor teze în zilele de luni și vineri și, desigur, să nu se suprapună două teze într-o zi. Dacă se poate, o teză pe săptămână, să nu se streseze elevii. Recomandări de tot rahatul, deoarece chestiile astea trebuie reglementate de către Ministerul Educației și oricum există în sistem suficienți profesori comuniști care nu mai pot ei de recomandările verbale ale specialiștilor, indiferent ce hram poartă. Probabil e mai puțin stresant să vezi cum îți moare un coleg pentru că n-a avut parte de investigațiile medicale necesare decât să dai teză vineri. În România există, de pildă, o mulțime de copii alergici la înțepătura de albină, dar cel mai adesea află asta abia după ce se întâmplă nenorocirea. Însă panelurile alergice costă și Ministerul nu dă bani pe așa ceva. E darnic cu sfaturile, că astea nu costă. Aveți grijă de sănătatea voastră, dar pe alți bani decât cei pe care statul vi-i reține în contul sănătății.
