N-au trecut multe zile de când trăitorii pe aceste meleaguri s-au bătut cu pumnul în piept și au urlat „mândru că sunt român”. Dar Ziua Națională a trecut și odată cu ea s-a mai diminuat și sentimentul patriotic. Ce e prea mult strică.
Printre motivele de mândrie națională, invocate doar câteva zile pe an, se numără și cultura națională. Noi românii trebuie să fim mândri de cultura noastră și de contribuția avută la cultura universală. Da, trebuie să fim mândri, numai că unii dintre aleși au reușit să arunce treaba asta cu cultura în derizoriu. La vremea ei, Viorica Dăncilă a încercat să convingă Europa că în România nu există corupție sau șpagă, ci doar o cultură a recunoștinței la plic. Prin urmare, mai ușor cu lupta contra corupției, că doar nu-ți distrugi cultura națională de dragul Europei.
Mai nou, ministrul Apărării – tot social-democrat -, Vasile Dâncu, a reușit să se facă de râs invocând „cultura noastră”. Care o fi parte din cea universală, dar, iată, nu e așa de cunoscută peste hotare. Luat la întrebări cu privire la furtul de motorină de la baza americană de la Mihail Kogălniceanu, Dâncu a dat vina pe americani și pe cultura națională. „Este o neglijență să zicem pentru că poate nu era atât de cunoscută cultura noastră.” Declarație de ministru. Al Apărării… Pe undeva, are dreptate. Americanii s-au dovedit a fi neglijenți pentru că la ei acasă cine fură de la armată o încurcă urât de tot. Nici cel mai clement judecător nu manifestă indulgență pentru astfel de infracțiuni. În România, furtul din bunurile armatei face parte din cultura națională, deși Dâncu spune că nu crede așa ceva. Cum să se fure la noi de la armată, cea mai respectată instituție? Se fură, și încă bine. Se fură din motorina destinată autovehiculelor militare, din hrana soldaților, din săpun și mopuri. Cineva care a făcut armata la începutul mileniului îmi povestea că la amiază soldații aveau pauză de masă. De luat masa în oraș, pentru că în unitate de unde? Cine era deștept își lua provizii pentru cină și mic dejun. Armată la termen; nu-i așa că unora vă este dor de acele vremuri?
Tot din cultura națională face parte și prosteala. Da, de ce ne miră? De treizeci și unu de ani ne tot prostesc. În buna tradiție comunistă, aleșii nu vin cu justificări care să stea în picioare, ci doar cu justificări. Dacă oferă o motivare, indiferent cât de searbădă, pentru acțiunile lor, consideră că e suficient. Tot Dâncu, despre avioanele pe care Norvegia se gândea să le arunce la fier vechi, dar a preferat să le vândă României. „Un avion second-hand nu este ca o mașină second-hand. La avion, resursa de zbor poate fi îmbunătățită oricând”. 354 de milioane de dolari pentru 32 de avioane F16 vechi de cel puțin patruzeci de ani. Și asta nu e tot, vorba reclamelor la tigăi minune. Cu doar încă o sută de milioane avioanele pot fi modernizate astfel că mai pot fi folosite încă un deceniu.
Dâncu ne îndeamnă să ieșim din cadrul mentalității colective și să-i luăm de bune explicațiile jenante. Cultura e cultură, dom’le, nu mai cârcotiți acolo, în spate… Dacă avioanele erau așa de grozave, de ce nu le-au modernizat norvegienii? De ce să cumpărăm avioane noi, de tip Eurofighter sau Gripen de la suedezi când putem cumpăra rable de la norvegieni? Și nu mai ține figura cu „așa ni s-a impus” în buna tradiție culturală a eternei afaceri Skoda. Parteneriatul cu Suedia ne-ar fi adus cel puțin o fabrică Volvo și o imagine mai bună în UE, dar ai noștri știu mai bine, așa că au dat cu piciorul. Cultura aia a recunoștinței, de care pomenea Dăncilă, a lovit din nou. O ducem în continuare bine, dar prin reprezentanți. E parte din cultura națională, nu e cazul să ne opunem. Pentru că dacă ne ucidem cultura riscăm să rămânem fără nimic.
