La debutul pandemiei, atunci când „Guvernul meu” ne-a închis în case, pe străzi patrulau mașini cu megafoane în care urla mesajul apocaliptic „coronavirusul este cea mai mare amenințare cu care s-a confruntat vreodată omenirea”. Da, situația era prezentată ca disperată și prin urmare se impuneau măsuri extreme.
Timpul a trecut și mesajele panicarde au dispărut din peisaj, nu și nenorocirea. Actualmente se înregistrează mai mulți morți într-o zi decât infectați în toată luna martie a anului trecut, însă pentru aleși prioritatea e reprezentată de ciolan și nu de viața și siguranța cetățenilor plătitori de biruri. În plină criză sanitară avem parte de o criză politică generată de orgoliile și inconștiența celor care ne-au smuls voturile. Interesul lor e mai presus de interesul național – o expresie pe care nimeni nu vrea să o acopere cu fapte.
Marii câștigători ai crizei politice sunt pesediștii, care au luat ministerele cu bani. Fapte, sacrificii pentru binele cetățenilor care mor pe capete pentru că de săptămâni întregi suntem lipsiți de un guvern care să aibă legitimitatea de a lua măsurile necesare nu există. Bine, am avut un guvern cu drepturi depline și la ce ne-a folosit? Totuși, având în vedere amploarea dezastrului, actorii de pe scena politică ar trebui să lase orgoliile deoparte și să facă ce trebuie făcut. Varianta unui guvern de uniune națională n-ar strica, dar pe cine interesează? Mâinile s-au strâns, dar pe sub masă. Și în urma tratativelor mai mult sau mai puțin oficiale avem și perdanți. Care s-au supărat pe lideri și fac scandal. Cum să rămână valorile liberale fără portofolii? Raluca Turcan, comparată cu Dăncilă datorită exprimărilor de toată jena, s-a revoltat pe Cîțu. Și de revoltată ce e, a dat cărțile pe față. „Mandatul lui Florin Câţu nu a fost decât un şir de minciuni, greşeli şi jocuri personale. Aş spune că e de domeniul patologicului. Florin, iţi imaginezi că nimeni nu se prinde de minciunile tale?”
Mda, ăsta e Cîțu. La mai puțin de două luni după ce Turcan l-a sprijinit să câștige șefia celui mai detestat partid al momentului. Atunci Cîțu era bun, de o mie de ori mai bun ca Orban. Acum gata, e doar un psihopat dispus să joace la păcănele banii de pensii și alocații. A, de fapt tot mandatul a fost plin de greșeli (inclusiv numirea Ralucăi Turcan la Ministerul Muncii).
E explozia de furie și frustrare a cuiva lăsat pe dinafară. Cîțu nu mai e bun pentru că nu mai dă nimic. Turcan l-a sprijinit cu echipa lui câștigătoare cu tot pentru că detestatul Cîțu nu doar a promis, a și dat. Acum, când pentru „interesul național” li se cere liberalilor de vază să-și scoată mâinile din oala cu ciorbă, fostul premier a devenit un monstru.
Politicienii rezonabili și-ar da mâna pentru a depăși criza. Din păcate, pe meleagurile noastre nu avem așa ceva. Liberalii de vază preferă să distrugă șandramaua de partid decât să fie lăsați pe margine. Președintele Iohannis și-a sacrificat partidul pentru un mandat la Cotroceni. Ludovic Orban a aflat cine este generalul și deja lucrează la o nouă construcție liberală. Deocamdantă reciclează cărămizile din demolarea la care și-a dat concursul. Raluca Turcan amenință să-i furnizeze material suplimentar. Interesantă relația dintre cei doi. Cu ani în urmă, Orban a spus că femeile pot reuși în politică prin eforturi cinstite, nu ca Raluca Turcan și Elena Udrea. Pe la televiziuni au schimbat replici de nivelul grădiniței. „Îl atenționez pe domnul Orban că am făcut karate”. S-au împăcat și Turcan a prins post bun în Guvernul Orban. Când a simțit că Orba nu mai e pe val, Turcan s-a reorientat rapid. Interes personal, nimic altceva. Acum are șansa de a relua legătura cu Orban. Au un trecut năbădăios care lasă loc la orice variantă. Orban are nevoie de dezertori din PNL, Turcan nu e capabilă să coalizeze în jurul ei o formațiune cu șanse în politica mare. Premise excelente pentru o împăcare. Dă și Orban ceva când ajunge sus; merge vorba că-i om de cuvânt.
