Deloc surprinzător, guvernul Cioloș n-a reușit să convingă, astfel încât a obținut doar optzeci și opt de voturi din cele peste două sute necesare. Nici măcar jumătate; abia ceva mai mult de o treime. Asta în condițiile în care, după ce guvernul Cîțu a fost trimis acasă, partidele nu s-au înghesuit să vină cu propuneri viabile pentru funcția de prim ministru. În lumea civilizată nu se face așa ceva; dacă dai pe cineva jos pentru că nu-l consideri capabil, trebuie să vii cu cineva mai destupat la cap. Cât timp nu ești în stare să oferi un premier mai bun, măcar ai bunul simț și oferă-i sprijin celui care are nevoie.
În condițiile unei crize sanitare fără precedent în istoria mai mult sau mai puțin recentă, criza guvernamentală e prelungită artificial de către partidele politice care nu-și urmăresc decât interesele de grup. Nu pasionează pe nimeni dezastrul din spitale sau faptul că am sărit binișor de cinci sute de decese pe zi din cauza coronavirusului. Interesul e legat doar de ceea ce convine găștilor de interese numite partide politice.
Cu câteva zile înainte ca Dacian Cioloș să fie respins în Parlament (foarte probabil și cu voturi din partea partidului din care face parte), un individ bine ancorat în viața politică românească își dădea cu părerea pe marginea a ceea ce se întâmplă la vârful României. După părerea lui, anticipatele sunt cea mai bună soluție, pentru că ar pune capăt crizei actuale. Și, mai ales, alegerile anticipate ar detensiona calendarul electoral al anului 2024, când sunt programate patru rânduri de alegeri – locale, generale, prezidențiale și europarlamentare. Da, sigur… Dacă ne gândim că alegerile anticipate nu pot fi organizate mai devreme de șase luni și că în această perioadă orice guvern interimar se va feri să impună măsuri nepopulare pentru a nu afecta zestrea electorală a partidului ale cărui interese le reprezintă, putem anticipa un dezastru de proporții. Vara trecută, prin piață, un cetățean revoltat striga să-l audă toată lumea: „Ia mai lăsați-mă cu restricțiile astea. Ce tot atâtea restricții? Să bage restricții când o să fie șase sute de morți pe zi, nu acum, când sunt șase sute de infectați”. Nu mai avem mult până acolo, nu-i așa? E posibil să depășim șase sute de decese zilnice până la sfârșitul lunii. Cumva, pragul cerut de cetățeanul revoltat pentru acceptarea unor măsuri extreme, dar cine să le mai impună? Emanații unui partid ce nu are în vedere decât numărul de mandate de la viitoarele alegeri? Nici pomeneală…
Revenind la susținătorul alegerilor anticipate, țin să precizez, fără a-l nominaliza, că a fost parlamentar din partea partidului lui Băsescu. Acum a rămas pe dinafară și susține că alegerile anticipate sunt leacul pentru dezastrul actual. Și Ponta, lider al unui partid extraparlamentar merge pe cartea alegerilor anticipate. Cu alte cuvinte, interesul poartă fesul… E de așteptat ca alegătorul de rând, scârbit de prestația liberalilor și de duplicitatea pesediștilor să-și dea votul altora, astfel că marii perdanți ai alegerilor de anul trecut văd că soarele răsare pe strada lor mult mai devreme decât s-au așteptat. Băse de-abia așteaptă să-și bage odraslele în Parlament. Nu i-a reușit anul trecut cu Eba, poate reușește la anul cu amândouă, mai ales că Ioana, săraca, are o condamnare nasoală în primă instanță. Dacă reușește să asigure o pâine și pentru gura Elenei Udrea, om s-a făcut. Nu de alta, dar e jenant să reprezinte în Parlamentul European un partid care n-are reprezentanți în Casa Poporului.
Liberalilor le convine varianta anticipatelor. Își imaginează că, dacă organizează alegerile, vor reuși să-și tragă partea leului din voturi, mobilizând trepădușii de partid, șefuleții plasați strategic în ierarhia administrației publice și, poate, ceva ajutor din sfera serviciilor. Pesediștii se văd deja câștigători; au crescut în sondaje ceva de speriat. De ce să mai aștepte trei ani până să urce la butoane, când pot face treaba asta chiar de anul viitor? Cei de la UDMR nu țin neapărat cu dinții de alegeri în viitorul apropiat. Ar da o mână de ajutor celor care s-ar risca să guverneze acum, dar cu condiția unor concesii pe linie de autonomie. Ei oricum știu cât vor obține la alegeri, indiferent de context.
După cum se vede, nimeni nu ia în calcul pierderea alegerilor. Toți se văd câștigători, deși matematica elementară ne arată că nu e posibil ca toate visele să devină realitate. Dacă aduni toate speranțele, iese mai mult de 100%. Puțin probabil, nu?
Cei de la AUR sunt îndreptățiți să spere la un scor mai bun în varianta anticipatelor; au crescut zdravăn pe fondul bâlbelor liberale. E posibil ca și așteptările PMP și ProRomânia să fie răsplătite cu depășirea pragului electoral, dar asta se va face prin ciuntirea procentelor PNL și PSD. Cine să mai formeze guvernul? Cine să vrea să guverneze în minoritate? Se vor cere iar anticipate?
Singurul câștig al alegerilor anticipate ar fi că atât Liviu Dragnea, cât și Ludovic Orban, nu vor prinde Parlamentul, primul cu formațiunea abia înființată, cel de-al doilea cu partidul cu pe care amenință să-l înființeze. Orban e unul dintre artizanii crizei actuale, dar știe să-și urmărească interesul. Din păcate, mai e și ranchiunos și asta îl face un pericol pentru PNL.
În concluzie, aleșii au alte priorități. Președintele, că tot veni vorba, a tras o fugă prin Egipt, să înfrățească o stațiune de pe acolo cu Sinaia. Asta da prioritate națională, ce să mai vorbim? Cu criza asta sanitară, numai de alegeri anticipate nu avem nevoie. Însă e posibil să avem parte de așa ceva pentru că interesul lor e interes, pe când al nostru e considerat cantitate neglijabilă.
