Ghinion, nu? Parcă așa se răspunde atunci când ești întrebat cum de ai reușit să te descurci suspect de bine în viață, în timp ce restul trăitorilor nu mai știu cum să facă să aibă ce pune pe masă. Românilor nu le merge prost din cauza autorităților – din ce în ce mai corupte și lipsite de eficiență – nu din cauza dărilor aberante în schimbul cărora statul nu oferă mare lucru. Nu, românilor le merge prost din cauza ghinionului.
Suntem un popor urmărit de ghinion, asta e, nu contestă nimeni. Dar, chiar și așa, există români norocoși, cei care reușesc să-i prostească pe ceilalți cu promisiunea unei vieți mai bune. Și viața mai bună există, dar nu și pentru ghinioniștii care votează. Însă, e știut de când lumea, ghinionul unora, norocul altora. Nu ne-am dat seama, dar prin 2009 am avut parte de un ghinion teribil. Aparent, a fost vorba de ghinionul lui Iohannis, proaspăt intrat în politica mare. O coaliție parlamentară (una serioasă, nu jucărie) l-a desemnat drept candidat pentru funcția de premier. N-a fost să fie; ghinion. Ghinion mai mult pentru noi, decât pentru Iohannis. Mă îndoiesc că, dacă ar fi prins măcar jumătate de an la Palatul Victoria, mai avea ocazia să se laude cu zece ani de Cotroceni. Există cineva cu suficientă imaginație încât să-l vadă pe Ciorbea președinte? Normal că nu… Și, totuși, pe vremea când era primar al Capitalei, individul chiar promitea; existau niște așteptări pe care Ciorbea s-a ferit să le concretizeze după ce a ajuns premier. Fără doar și poate, prestația din acea perioadă i-a terminat cariera politică. Faptul că a mai reușit să facă una, alta pe bani publici dovedește că avut și ceva noroc, nu doar ghinion. Probabil că premierul Iohannis n-ar fi devenit în veci președintele Iohannis. Asta înseamnă să transformi neșansa în oportunitate.
Ghinionul l-a uitat pe Iohannis și în 2019 a reușit să facă rost de ce-al doilea mandat, deși primul a fost cumplit de anost. Strălucește cumva doar dacă e luat ca şi comparație cu Iliescu, Constantinescu și Băsescu, în rest… A fost ales din lipsă de alternativă, ca urmare a faptului că pesediștii s-au încăpățânat să o bage la înaintare pe Viorica Dăncilă, o paiață de tot râsul.
Însă, în ultima vreme, se pare că norocul l-a cam părăsit pe Iohannis. Nici bine nu și-a reinstalat schiurile la Palatul Cotroceni (având în vedere ce advesar a avut la alegeri e de presupus că nici măcar nu s-a gândit să ia în calcul eliberarea spațiului), că a venit pandemia. Una cu izolare socială și restricții, prin urmare s-a cam ales praful de planurile de călătorie atât de dragi președintelui. Nu de alta, dar voia să strângă material pentru volumul secund din autobiografia „Ocolul Pământului în încă un mandat”. Curat ghinion să fii ținut în țară aproape doi ani. Zilele acestea a tras o fugă până la New York, deși nu e clar ce face pe acolo. Oficial, a fost chemat de Joe Biden, la un summit pe tema pandemiei, însă așa pandemie cum este, tot a găsit timp să viziteze ceva obiective. Nu de alta, dar dacă viroza chinească revine, va fi nevoit să se mulțumească doar cu călătorii în țară. Și e cam plictisitor; atât de plictisitor că s-a apucat de golf, un sport accesibil tuturor și care nu necesită mare investiție. Se pare că a prins ciudă pe notorietatea Vioricăi Dăncilă de și-a pus în cap să o detroneze. Nu cred că există gafă a Dăncilei care să fi stârnit atâta bășcălie cum a reșit să adune Iohannis cu crosele lui de golf. Ghinion? Da, și ăsta e ghinion.
Însă marele ghinion al președintelui este PSD. Ani întregi a tot susținut că nu poate dezvolta România din cauza social-democraților care, chipurile, vor răul țării. Dacă a ajuns la concluzia asta analizând manevrele guvernării pesediste, ar trebui să susțină același lucru și când vine vorba de liberali, că și ăștia guvernează într-o manieră cât se poate de pesedistă. La alegeri a tot insistat ca toţi cetățenii să se mobilizeze pentru a scoate PSD de pe scena politică, deși din postura de președinte ar fi trebuit să fie ceva mai ponderat în declarații. La naiba cu articolul 84 din Constituție; ăla e pentru alții, nu pentru președintele în exercițiu.
Și acum, ghinion, a ajuns în postura de a negocia pe la colțuri cu pesediștii susținerea „Guvernului meu”. Peste o sută de ani faza asta o să fie de râs, însă în momentul de față nici măcar zâmbete amare nu poate să stârnească. PSD devine din ce în ce mai bun pe zi ce trece, notorietatea președintelui crește pe zi ce trece, dacă o ține tot așa o va depăși în curând pe Dăncilă, mai ales că aceasta, marginalizată de pesediști, nu își poate pune în valoare talentele.
Și ghinionul nu se oprește aici. Președintele e pus în situația de a se implica în lupta pentru șefia PNL. Nu personal, nu poate face asta, dar vrea să-l impună pe Cîțu. E de așteptat ca la Congres să stea în sala de vot, sperând că prezența lui îi va influența pe delegați. Capitala se îndreaptă cu pași repezi spre scenariul roșu, dar Congresul PNL va avea loc. Așa, să înțeleagă tot românul că regulile sunt doar pentru unii, nu pentru toată lumea.
Dacă PNL intră pe mâna lui Orban, Palatul Cotroceni va fi ultima stație în cariera politică a numitului Iohannis. Ghinion, nu? Interesant e că mulți dintre cei care își declară susținerea pentru Orban spun că o fac din cauza implicării fățișe a președintelui în campania internă a PNL. Cu alte cuvinte, efectul e altul decât cel urmărit. Dar ce să faci dacă te urmărește ghinionul?
