Suntem blestemați… Fără doar și poate, suntem blestemați să nu ne mai revenim niciodată. Ani întregi ne-au amăgit cu luminița de la capătul tunelului, însă aceasta a devenit un soi de Fata Morgana ce se îndepărtează tot mai mult pe zi ce trece. La vremea lui, Brucan a pomenit ceva despre trecerea unei generații pentru ca lucrurile să se schimbe. Se pare că nici măcar el nu credea în ceea ce a spus. A trosnit-o așa, la plesneală, să irite și să dea speranță în același timp. Mai e puțin și o să împlinim și cei patruzeci de ani biblici de rătăcit în deșert și, deși ceva schimbări de mentalitate nu pot fi negate, încă mai avem mult până să ieșim din beznă. O beznă care convine de minune ocârmuitorilor. Ei își urmăresc interesul, pălmașii speră la mai bine și, când lucrurile ies prost, tot amărășteanul este scos vinovat. Păi dacă votați altfel… Tot mai mulți sunt cei care se întreabă „Și dacă am votat altfel ce s-a schimbat?”
S-au schimbat multe, însă prea puține în bine și, de cele mai multe ori, odată ajuns la butoane, un guvern n-a reușit să demonstreze decât că este loc și de mai rău. Liberalii pot fi dați exemplu la acest capitol. Au în ei o înverșunare și un orgoliu care s-ar putea să-i coste cam cât i-a costat pe țărăniști. Și asta pentru că nu sunt capabili să vadă mai departe de interesele lor meschine.
Având în vedere că următorul set de alegeri este programat în 2024, era timp pentru ceva reforme în adevăratul sens al cuvântului. O șansă rară, ce apare la odată la douăzeci de ani, având în vedere că alegerile prezidențiale și cele pentru Parlamentul European se desfășoară la cinci ani și, prin urmare, pe timp de campanie pedala populismului e accelerată mai mult decât e cazul. Exista și timp suficient pentru ca reformele să dea roadele așteptate…
Din păcate, liberalii au reușit să rezolve tot ceea ce se putea rezolva. În condițiile crizelor sanitare și politice care au secătuit economia mondială (despre cea națională nici măcar nu are rost să pomenim), liberalii au generat o criză internă care vine ca sarea pe rană. Și asta pentru că au alegeri în partid. Cam prea multă bătaie pentru cârma unei viitoare epave.
Teoretic, lupta pentru conducerea PNL ar trebui să-i privească doar pe liberali. Însă cât timp aceștia au acces la rezervorul cu parale și se folosesc de el pentru a cumpăra fățiș susținere, mâncărimea liberală ne afectează pe toți. Foamea de bani e atât de grozavă, încât guvernanții nu se mai dau în lături de la nimic. Ziua de luni a venit cu o veste aiurea pentru cei care mai aveau de gând să lucreze și după pensie. Pensia anticipată nu se mai cumulează cu salariul din mediul privat. Asta deși măsura a fost promisă, însă s-a dat cu praf de răzgândeală, cel mai probabil din cauză că cine are de gând să muncească după pensionare – fie și anticipată – o să muncească oricum și, prin urmare ce nevoie mai are de pensie? Nu mai bine facem economie la buget? O măsură liberală a dispărut din peisaj. Nu e prima dată și cu siguranță guvernanții nu se vor opri aici. Banca Națională, prin vocea lui Cristian Popa, membru în Consiliul de Administrație, le recomandă pensionarilor să facă economii pentru că vin zile și mai grele. Puneți bani deoparte, deoarece vine criza și statul n-o să vă ajute decât cu sfaturi. Având în vedere cam ce intră în buzunarul unui pensionar de rând, sfatul lui Popa pare desprins din categoria „Nu aveți pâine? Cozonacul e de voi.” Pensionarii nu-și permit să pună bani deoparte. Pălmașii plătiți cu salariul minim nici atât, însă astfel de amănunte nu-i interesează pe băieții de la butoane. Ei vorbesc de impact bugetar, de mărirea salariului minim, dar doar eforturile întreprinzătorilor și, desigur, alegerile din partid. Criza politică nu-i pasionează, o să se descurce… Cei din PSD, atât de vocali după ce au câștigat alegerile, dar au pierdut guvernarea, nu se grăbesc să se cațere la butoane. În ceea ce-i privește, viitorul sună mai bine decât și-au făcut calculele. Un an de guvernare liberală s-a scurs fără realizări notabile. Până la alegeri mai sunt trei ani, din care pesediștii ar fi guvernat doar doi după care ar fi trecut în opoziție, după schema deja consacrată, dar încă eficientă. Dacă-i lasă pe liberali și asociați să conducă așa cum au făcut-o până acum, dezastrul celor ce se pretind urmași ai Brătienilor o să fie mai complet decât cel care i-a aruncat la lada de gunoi a politicii pe țărăniști. Și se pare că pesediștii și-au asumat așteptarea; guvernul Cîțu nu poate rezista decât cu sprijinul lor tacit. Iar revenirea le va fi facilă și de cursă lungă.
Doar interesele lor, pentru amărât nimic. Iar vestea cu adevărat proastă este că, dându-și seama că nu vor mai prinde loc la mărire, există posibilitatea ca liberalii să-și facă plinul cât să le ajungă pentru șapte vieți de acum încolo. Am mai trecut prin așa ceva la scurt timp după ce am crezut că, în sfârșit, am scăpat de gașca lui Iliescu. 1996… Vă mai spune ceva anul respectiv? A fost anul în care am sperat cu adevărat. În 2000… Nici nu-mi mai vine să pomenesc de anul respectiv.
O să fie mai rău când trebuia să ne fie mai bine. Și asta pentru că politicienii au în vedere doar interesele lor. Restul e bătaie de joc.
