Acum ceva vreme, sătul de laudele de sine și de osanalele aduse unui regim care însă reușește să nu fie trecut la categoria „de tristă amintire”, i-am atras atenția unui politruc cu state vechi că, pe vremea când era mare și tare cu voie de la partid, se comporta ca un vechil pe moșia proprie. Am crezut că gestul meu fie îl va reduce la tăcere, fie va genera un scandal de proporții epice, mai ales că i-am pomenit de păcate concrete, nu generalități. Atac la persoană, cum ar considera unii… Individul a făcut ochii mari, a tăcut vreo două secunde, apoi mi-a replicat: „Păi așa făceau toți…” Toți cei cu funcție, toți cei care și-au vândut semenii pentru un blid de linte roșie făceau la fel.
I-am atras atenția asupra faptului că și-a construit casa cu truda elevilor de la școala unde lucra și că pretindea șpagă pentru eliberarea adeverințelor de practică agricolă de peste vară (cei mai mulți dintre cei care regretă acele vremuri habar nu au ce a însemnat asta), inclusiv de la liceenii și studenții care își prestau cinstit obligațiile impuse de stat. Șpăgar comunist cunoscut și răscunoscut, prin urmare, las-o mai moale cu cât ai fost de vertical și de cinstit. N-a ținut… Domnule, nu înțelegi că toți făceau așa? Ce nu vrei să pricepi? Toți făceau așa și eu toată viața mea am fost un individ vertical și sufletist și…
O mentalitate ermetică, dar atât de caracteristică pentru clasa politică ce-și dispută ciolanul guvernării. Și asta la mai bine de trei decenii după ce singurii comuniști oficiali din România au fost trimiși la locul de veșnică odihnă. Cam așa s-au desfășurat ostilitățile în acel Decembrie de tristă amintire. După ce populația a ieșit în stradă și a devenit evident că prăbușirea regimului este iminentă, din peisaj au dispărut comuniștii. Nu s-au refugiat în ilegalitate, așa cum ne învățau manualele de istorie alternativă, pur și simplu și-au ars carnetele și au început să ne povestească cum au fost obligați să facă ce au făcut. Comuniști înflăcărați?! Nu, n-au fost niciodată, doar au fost obligați de regim. Și așa, plângându-le de milă și compătimimdu-i, i-am lăsat să acapareze puterea politică. Până și lui Iliescu i s-a trecut cu vederea încercarea de menținere a regimului ceaușist sub masca hâdă a comunismului cu față umană. A fost o victimă, săracul. Da, a făcut și rele când ducea trena cuplului Ceaușescu, dar nu pentru că e rău, ci pentru că așa au făcut toți.
Și astăzi e, din multe puncte de vedere la fel. Politicienii mor de grija poporului cât sunt în opoziție. Atunci vorbesc de cinste, de profesionalism și de merite. Când ajung la putere uită toate astea și se întrec a face exact ceea ce au tot reproșat adversarului politic pe vremea când acesta trăgea de hățurile bugetului public – până la urmă, acesta este interesul, nu altceva. Nu contează, bani să iasă… Efectiv, nu se mai satură să calce la nesfârșit pe cărările bătătorite de înaintași, cărări tarate de corupție, incompetență, nepotism, traseim și ce se mai poate. Și, peste toate, fariseism politic cât încape.
Au atins acel hal de nesimțire încât, atunci când sunt puși în situația de a răspunde la întrebări, parveniții politicii ridică din umeri și cer „Altă întrebare!” sau, dacă sunt presați, ies pe contraatac cu „Dar așa fac toți…”
Da, din păcate, așa fac toți, însă acesta nu este un motiv să-i înlocuiți doar pentru propria parvenire și bunăstare. Noi nu avem nevoie de potlogari, ci de oameni care vor să facă ceva. Nu mai ține scuza cu „așa face toată lumea”, că din cauza asta am ajuns în situația în care mulți regretă vremurile când bătălia pentru existență nu era câtuși de puțin metaforă. Atunci era rău, acum e rău deși poate să ne fie mai bine. Dar ne e rău în continuare din cauza celor care cred că verticalitate și cinste înseamnă să faci ce fac toți ceilalți. Mă uitam zilele trecute peste postările lui Valeriu Nicolae privitoare la cei șaizeci și șapte de fantastici ce s-au delimitat de Ludovic Orban, acuzat de linșaj împotriva lui Florin Cîțu. Într-adevăr, numai fantastici… Nicolae a parcurs cam jumătate de listă și ceea ce scrie el acolo e în măsură să dea fiori. Impostori, oportuniști, îmbogățiți din afaceri cu statul… Oameni care se pretind verticali doar prin prisma faptului că și alții fac la fel și, deocamdată, nu au pățit nimic. Nu de așa ceva avem nevoie, ci de oameni dispuși să facă altfel, să se gândească și la alții, nu doar la buzunarele lor. Da, există astfel de oameni; chiar și pe lista lui Rareș Bogdan sunt câțiva. Ori mai degrabă presupunem că sunt câțiva, deoarece e posibil ca, odată ajunși în funcții cu putere de decizie să devină la fel de toxici ca şi cei pe care (încă) îi arată cu toate degetele. Și să ajungă la concluzia că sunt cinstea întruchipată doar pentru că toți din jurul lor fac la fel.
Așa fac toți nu mai trebuie să fie scuză, ci mai degrabă acuză.
