Nu poate să treacă o zi fără să auzim despre ce isprăvi a mai făcut câte un șmecher care trăiește cu convingerea că are dreptul să se comporte ca și cum restul trăitorilor pe aceste meleaguri au fost lăsați sub soare doar pentru a-i suporta apucăturile. Ca popor, ca societate, suntem departe de civilizație, însă unii dintre români își pot da fără probleme doctoratul în nesimțire. Asta în condițiile în care, atunci când se întâmplă ca vreun organ abilitat să-i ia la întrebări, indivizii demonstrează că nici măcar nu știu pe ce lume trăiesc. Sunt sigur că măcar odată în viață (dacă nu cumva de mult prea multe ori) ați fost martor la vreun eveniment cu strigături în care protagonistul – care a comis-o flagrant – s-a pus pe urlat „Știi cine sunt eu? Știi cine e tata?”
Se întâmplă din ce în ce mai des și pentru motive tot mai grave, însă autoritățile statului nu se grăbesc să se ocupe de fenomenul parveniților amnezici, a celor care încalcă legea și au pretenția să fie tratați ca și cum acest drept le-a fost transmis genetic sau l-au câștigat prin propriile merite. Nu știu cine sunt ei, nu știu cine este tata sau chiar mama – mda, există și nesimțiți care-l întreabă pe polițistul chitit să-i amendeze dacă știu cine e mama lor –, dar vor să fie tratați ca și cum ar face parte din acea categorie privilegiată care are doar drepturi, nu și obligații.
De multe ori cei care urlă încercând să afle cine le sunt tații sau măcar cine sunt ei personal o fac în speranța că vor impresiona pe cineva. Prea des se întâmplă ca un agent mărunt să fie șicanat de șefi pentru că a luat la întrebări pe cine nu trebuie, astfel că pălmașii de la Rutieră, spre exemplu, se pot lăuda (de parcă ar fi ceva de lăudat în asta) că s-au fript și răsfript. Nu cred că există agent de poliție care să nu fi fost tras de mânecă sau de urechi măcar de vreo cinci ori în ultimul an cu privire la faptul că au deranjat pe cine nu trebuie. Pe vremea când mă străduiam să devin polițist ni s-a atras atenția că, dacă vrem să avem viață ușoară în sistem, va trebui să ne orientăm. Printre altele, asta presupunea să nu deranjăm oamenii importanți. N-o să faceți decât să-i iritați și asta o să vă coste, pentru că ei cunosc pe toată lumea și știu unde să intervină. Și nimeni n-o să-i lase să aștepte. Încurajator de tot, coane Fănică. Numai bun să stimuleze cinstea și vigilența viitorilor lucrători din Poliție.
Oameni de afaceri îmbogățiți de afaceri cu statul și nu prin muncă cinstită, mari vedete media și pramatiile lor, interlopi… Astfel de comportamente n-ar trebui să ne mire în cazul lor. Lipsa de educație și bun simț, la care se adaugă ineficiența autorităților, duc la exacerbarea fenomenului. Trist și cu adevărat îngrijorător e faptul că amnezia parveniților a afectat tocmai acele instituții care ar trebui să fie stavilă împotriva flagelului.
Isprăvile beizadelelor de judecători din Oltenia sunt celebre în toată țara și nu se limitează la încălcări ale regulilor de circulație; vorbim de comportament de bandiți în adevăratul sens al cuvântului. Furt, bătăi, șantaj, trafic de carne vie și ce se mai poate. Cele mai mărunte infracțiuni țin de conducerea fără permis și în stare de ebrietate a unor mașini neînmatriculate sau fără ITP valabil. Într-o țară civilizată ar fi înfundat pușcăria pentru mulți ani, însă în România li se permite orice, pentru că părinții sunt cine sunt. E notoriu cazul odraslei judecătoarei Dafinescu din Novaci, care a comis un accident mortal în timp ce conducea în stare de ebrietate. Mama individului a făcut tot posibilul să reducă din circumstanțele agravante, astfel că a solicitat intervenția unei asistente medicale care l-a perfuzat o noapte întreagă. Asta în condițiile în care, ca magistrat, știe foarte bine care este diferența între lege și fărădelege. Până la urmă, teribilistul a fost trimis în judecată, însă are toate șansele să scape doar cu o condamnare cu suspendare, deși are un trecut plin de isprăvi. Nu se știe cu certitudine dacă acestea au fost trecute în cazier; mami are suficientă influență pentru a aranja ce e de aranjat. Și colecția de isprăvi a odraslei crește de parcă i s-ar sufla la rădăcină.
Fenomenul face ravagii și printre polițiști; tot mai mulți oamenii ai legii se comportă de parcă sunt răufăcători sadea. Vi-l mai amintiți pe Christian Ciocan, polițistul telegenic care a început să-i întrebe pe alții dacă știu cine este după ce și-a luat amendă vreo șase miare și a rămas și fără permis? Până nu demult era vedeta care poza în campion al corectitudinii. Oamenii în uniformă refuză să sufle în etiloteste atunci când sunt implicați în accidente rutiere, deși ar trebui să știe mai bine decât oricine că treaba nu e opțională și cântărește greu în eventualitatea unui dosar penal. Și uneori colegii manifestă solidaritate de breaslă, așa cum s-a întâmplat cu șmecherașul în uniformă din Lugoj. E drept că indivizii s-au ales cu niscaiva cercetare disciplinară, dar sancțiunile vor fi influențate de faptul dacă cei care cercetează știu cu cine anume stau de vorbă. Pentru că, de multe ori, după ce află despre cine e vorba, organele cu competență în domeniu încep să uite care le este menirea.
