Acum câțiva ani, în timpul unui concediu prin țară (mda, ce știu unii ce înseamnă patriotismul și iubirea de patrie?) m-am intersectat cu un grup de tineri nemți. Cam pe la douăzeci, douăzeci și cinci de ani. Când pomenești de nemți, în minte ți se aprinde imaginea unor indivizi sobri, corecți, civilizați și capabili să acorde legii un respect de neimaginat pe meleagurile unde balada unor ciobani puși pe căpătuială la preț de omor e considerată comoară națională.
Ei bine, nemții ăia numai nemți nu păreau. Deși ora era matinală rău, băieții erau beți mangă și cât se poate de zgomotoși. Nu agresivi, așa cum sunt românii după ce se spurcă la băutură, doar gălăgioși și puși pe spart sticle și dat șuturi în tomberoane. Nu prea nemți, s-ar putea trage concluzia.
O tânără care era cu grupul, dar nu agrea câtuși de puțin comportamentul prietenilor și care vorbea fluent engleză ne-a lămurit cum stă treaba. Nu vă faceți griji, nu-s agresivi. Așa se comportă și în Germania? O, nu… În Germania beau, se îmbată, dar nu fac scandal și nici nu vandalizează coșuri de gunoi. În Germania nu îndrăznesc să facă așa ceva. De asta au venit în România, să poată urla, să poată sparge sticle; mai pe scurt, să descătușeze acele energii și apucături care în Germania aduc amenzi zdravene și chiar sejururi în spatele gratiilor.
Se dezlănțuie și ei pentru că știu că aici nu pățesc nimic. Și chiar nu au pățit nimic. Nici măcar urmă de polițist, deși ne aflam într-o stațiune turistică cu pretenții și hărmălaia era foarte sonoră. Foarte probabil pentru că polițiștii își începeau programul mai târziu. Sau poate că nu le păsa. Oricum, nemții nu erau la prima „descătușare de energii”. Suntem aici de o săptămână și nu ne-a întrebat nimeni nimic. Băieții se îmbată, urlă, aruncă gunoaie pe unde apucă și n-au treabă cu nimeni. Nu-i interesează să viziteze obiective turistice, vor doar să bea, să urle și să facă chestii pentru care în Germania ar plăti mii de euro amendă.
Ne-am intersectat și a doua zi. Nemții erau tot puși pe distracții interzise în țara lor natală. Nu mai aveau de stat în România decât vreo două zile și doreau să tragă la maxim de un sejur de neimaginat în Germania.
Cam asta e viziunea unora dintre turiștii străini care aleg să ne viziteze țara. Nu vin în România pentru peisaje, pentru obiective turistice sau pentru calitatea și prețul serviciilor turistice. Vin pentru că aici își pot permite să se debaraseze de spoiala de civilizație – până la urmă, civilizația nu e decât o spoială întreținută mai ales de măsurile coercitive și mai puțin de educație. Pot să facă ceea își doresc în secret, însă nu pot pune în aplicare pe meleagurile lor pentru că acolo funcționează frica de amenzile nesimțite. Dar în România… În România poți să urli pe terasă. Dacă nu te iei la bătaie nu te deranjează nimeni. Poți scuipa în neștire coji de semințe, poți arunca chiștoace pe jos pentru că există cineva care de-abia așteaptă să dea cu mătura. Sau poate că o să se ocupe de problemă mai târziu, când o să fie necesară o lopată. Poți arunca gunoaie fără teama de sancțiune, deoarece la tot pasul întâlnești astfel de dovezi ale lipsei de civilizație și e de presupus că, dacă alții n-au fost sancționați, n-o să o pățești nici tu. Mai ales pentru că polițiștii de-abia se descurcă când vine vorba de limba maternă. Limbile străine „e grele”, așa că nu se mai complică să se ia la vorbă cu străinii. Oricum, e indicație de la minister să fie ospitalieri cu străinii, că doar ei aduc valută turistică.
Și așa s-a născut o oportunitate pentru turismul român, acel turism care nu oferă mare lucru, dar are tarife mai mari decât în vestul Europei. De ce n-ar insista România pe turismul de ghiolbăneală? Cam tot ceea ce avem se pretează la așa ceva. Multe dintre stațiuni arată ca niște depozite de gunoaie, serviciile sunt de toată jena, infrastructura necesară pentru a facilita deplasarea de la un obiectiv la altul nu există nici măcar în promisiunile electorale. De ce nu ne-am folosi de ceea ce avem deja fără să mai investim? Le spunem vesticilor că în România se pot comporta exact ca în România și-i aducem în vacanțe cu duiumul. Organizăm training-uri temeinice de spart semințe și scuipat coji, de făcut grătare în arii protejate, cu scânduri rupte din zona de picnic (cum știm că se poartă prin România). Spartul sticlei sau aruncatul dozei goale vor fi incluse în preț și obligatorii, iar poliția va oferi, atât cât se va pricepe, indicațiile necesare. Amatorii de senzații extreme vor fi învățați să urle în română „Știi cine sunt eu? Știi cine e tata? Știi din ce țară vin eu? Știi că-ți plătesc salariul? Știi că aduc valută în țara ta?” și vor fi opriți în trafic pentru a se bucura de cele mai sublime experiențe pe care numai România le poate oferi. Cumva, în ceea ce privește turismul, lucrurile nu s-ar schimba prea mult, deoarece apucăturile descrise mai sus sunt specific național, numai că stațiunile ar fi mai aglomerate, ceea ce ar duce la tarife și mai mari decât în prezent, și la mai multă nesimțire. Dar de aici ar avea de câștigat bugetul de stat și, implicit, România și fiecare român.
Domnule Cîțu… Percutăm și noi la așa ceva? Hai, că nu e greu. Și, în buna tradiție de Pinochio al politicii românești, o să te poți lăuda că, de fapt, printr-un astfel de turism vom ajunge să educăm Europa. Are și Europa uscăturile ei, așa că e mare realizare să le pui la dispoziție pădurea potrivită.
