Sondajele de opinie arată o revenire a socialiștilor la doar unul-două procente în spatele liberalilor, o ușoară creștere a partidului greu de definit ideologic, dar hai să-i spunem naționalist-conservator, și o prăbușire a progresiștilor până sub pragul electoral. În funcție de institutul de cercetare sociologică, procentele diferă cu câteva unități dar, în mare, cam ăsta este tabloul verii 2021.
Au trecut doar nouă luni de la alegerile locale și deja în peste 30 de localități oamenii au fost chemați din nou la urne, pentru a-și alege primarul. Se întâmplă asta pentru că unii aleși au concurat și pentru Parlament și au reușit – nesocotind flagrant promisiunile făcute localnicilor, 12 au decedat, iar restul au avut probleme cu legea, fiind declarați incompatibili sau chiar condamnați. Asta fiindcă numai la noi o persoană poate candida la alegeri locale sau parlamentare chiar dacă nu poate ocupa apoi funcția pe care ar urma să o câștige prin votul oamenilor. O aiureală, fără seamăn în lumea civilizată.
Dincolo de aberațiile legislative, lăsate în vigoare intenționat și nu din greșeală, atât sondajele de opinie cât și reușitele în alegerile cu miză mai mică sunt prezentate public prin operațiuni de marketing politic însoțite de mesaje optimiste, pentru a antrena electoratul propriu, indiferent cum arată rezultatele. Evident că fiecare lider de partid clamează „o mare victorie” în alegerile de duminica trecută. Rezultatele votului au fost următoarele: pe partide politice – PNL 40,5%, PSD 39,5%, AUR 3,6%, USR 2,4%, PMP 1,7%, UDMR – 1,2%, independenți 6,1%, alții 5%; mandate de primar – PSD 17, PNL 15, UDMR 1, independenți 2.
PSD spune că a câștigat fiindcă a luat cel mai mare număr de mandate (deși față de configurația anterioară alegerilor a pierdut șapte), PNL se mândrește cu votul politic, iar AUR se bate cu pumnii în piept că a ajuns al treilea partid al țării. Cum prezența la vot a fost de peste 50%, iar scrutinul s-a desfășurat în localități din 23 județe, se poate spune fără putință de tăgadă că acesta a fost un test real, reprezentativ pentru întreaga țară. Ce nesocotesc propagandiștii de partid este că aceste alegeri s-au desfășurat totuși în comunități mici, în care toată lumea cunoaște pe toată lumea, iar procesul electoral este deformat de grupurile de influență locale, situație în care doctrinele politice sunt aproape irelevante.
Șocul cel mare este prăbușirea brutală a progresiștilor. Cotați până nu demult ca fiind cele mai mari speranțe ale ultimilor 30 ani pentru reînoirea țării și punerea ei pe șinele parcursului european, ba chiar văzuți cu șanse de a guverna singuri într-un viitor apropiat, tinerii de la USR și PLUS au dezamăgit crunt prin ceea ce eu îmi permit să numesc o inadecvare la realitățile țării.
De la puternicul discurs anticorupție la nereușitele omului lor din fruntea Ministerului Justiției, de la promisiunile electorale care vizau pachete de reforme în domenii esențiale la ridicola lege a alăptatului în public și de la „fără penali în funcții publice” la ralierea lor la practicile balcanice ale numirilor preferențiale și ale micilor înțelegeri locale cu persoane și formațiuni compromise public este o distanță mult prea mare, pe care progresiștii au parcurs-o incredibil de rapid. Practic, au devenit la fel cu ceilalți, de ale căror năravuri suntem obidiți, năruind speranța de redresare a țării pentru cel puțin încă o generație.
Cât despre ceilalți, la fel de inadecvați, nimic nou: PSD a rulat o moțiune de cenzură (știați că a fost acum câteva zile și cu ce scor a picat?), iar PNL – care conduce guvernul și Parlamentul – este mult prea ocupat cu bătăliile interne pentru șefia partidului ca să se mai poată ocupa și altfel decât superficial de treburile țării. Și atunci, se mai miră cineva că prețurile alimentelor și utilităților au luat-o razna? Nici nu ar avea de ce, fiindcă în țara orbilor chiorul e împărat.
