Mare scandal pe Dâmbovița cu destituirea Avocatului Poporului. Care, la noi – în România, nu-i nici avocat și nicidecum al poporului. Am copiat o instituție europeană de origine suedeză, „Ombudsman”, dar i-am dat în timp atribuții mult diferite față de cele pe care le are în mai toate țările Europei. Teoretic, ar trebui să-i apere pe cetățeni de abuzurile administrației de stat. Practic, la noi, Avocatul Poporului apără partidele politice care l-au numit de partidele adverse.
Câteva scurte lămuriri sunt necesare, fiindcă această instituție, deși a stârnit destule scandaluri memorabile, s-a aflat totuși mai mereu în afara interesului public, tocmai fiindcă nu l-a slujit vreodată. Avocatul Poporului este echivalent cu funcţia de ministru. Este numit pe cinci ani de către Parlament, cu posibilitatea reînvestirii încă o dată. Nu primeşte ordine de la nimeni. Dă raportul cu privire la activitatea sa doar Parlamentului. Poate fi revocat din funcţie doar de către Parlament, fără ca cineva să poată invalida această hotărâre.
Poate primi petiţii de la cetăţeni în legătură cu respectarea drepturilor lor de către autorităţile publice administrative. Poate face inspecţii în legătură cu respectarea drepturilor omului în instituţiile publice, poate cere unei instituţiei a administrației publice să îndrepte un act care prejudiciază un cetățean sau să îl retragă și să repare prejudiciile produse.
Dar, și de aici a început pervertirea politică a unei instituții care ne era destinată exclusiv nouă, cetățenilor – din 2004 a primit competenţa de a ataca legi şi ordonanţe ale guvernului direct la Curtea Constituțională, din 2007 are voie să atace în contencios administrativ un act prin care a fost încălcat dreptul unei persoane, iar din 2010 are voie să introducă recurs în interesul legii pentru a cere Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Mai clar, o ordonanță de urgență produce efecte din momentul publicării ei în Monitorul Oficial. Singura instituție care o poate bloca, prin atacarea la CCR, este Avocatul Poporului. De aceea numirea este politică și are o importanță capitală pentru majoritatea parlamentară. Potrivit jocului democratic, asta ar trebui să fie în interesul poporului, fiindcă majoritatea parlamentară se constituie ca rezultat al scrutinului popular. Practic, nu-i așa. Fiindcă, de îndată ce devine majoritar, un grup parlamentar nu-i mai reprezintă pe cei care l-au ales, ci se metamorfozează brusc într-un fel de comunitate închisă, ale cărei preocupări devin consolidarea puterii politice, hrănirea și reproducerea.
Săptămâna trecută, Parlamentul a respins raportul de activitate al dnei Renate Weber, impusă de Tăriceanu în iunie 2019, iar apoi a votat revocarea ei. Opoziția a anunțat că va ataca revocarea la CCR, o ultimă redută a socialiștilor, dar șansele de succes sunt minime. Dintr-o lungă listă de reproșuri care i-au fost aduse în analiza activității, lipsește tocmai cel mai recent: faptul că a anunțat că va ataca la CCR intenția guvernului de a trece 10% din paturile disponibile în sistemul public de sănătate în sistem privat.
Intelectual cu puternice resurse native – este fiica lui Max Weber, cel care a înființat Filarmonica din Botoșani și Teatrul de Păpuși din oraș, unde a fost actriță și Viorica, mama ei – Renate Weber, avocat din 1979, s-a distins după Revoluție ca activist civic și pentru drepturile omului și autor a numeroase lucrări remarcabile. Ulterior, a dovedit un oportunism sinistru, întrucât a servit fără să crâcnească pe oricine i-a putut sprijini cariera, abandonând lupta pentru drepturile omului, ba chiar acționând uneori în sens contrar acestora.
Cât de importante sunt pentru actuala majoritate drepturile omului și interesul cetățeanului în raport cu instituțiile statului? Atât de mult încât numirea unui nou Avocat al Poporului a fost negociată în interiorul Coaliției la pachet cu șefia TVR și Radio. Astfel încât, chiar guvernanții demonstrează că instituția și-a pierdut relevanța și destinația, fiind transformată într-un fel de măciucă politică, departe de rostul înființării sale. Ca să-și redobândească rolul și importanța, instituția Avocatul Poporului ar trebui reformată din temelii. Dar cine să o facă, cei care se folosesc de ea?
O instituție care trebuie reformată – Virgil COSMA, jurnalist
