După statisticile specialiștilor, nesuferita pandemie a dus la o oarece creștere a natalității în lume. Normal ar fi fost ca și în patria noastră dragă să se fi întâmplat acest fenomen numai că, după ceea ce știm și vedem că se întâmplă din punct de vedere demografic în România, lucrurile nu par să fie chiar așa. De fapt, la noi, aici în preajma Carpaților, aproape sigur nu s-a întâmplat minunea asta pentru că majoritatea celor implicați în procesul de reproducere adică tineretul țării, hălăduiește în afara vetrei strămoșești, din Australia până în Canada și din Noua Zeelandă până în Statele Unite. În plus, cei care trăiesc în țară lucrează la stat, în instituții publice, unde sexul lipsește aproape cu desăvârșire pentru că morala creștină și bunul simț nu acceptă dragostea fizică între rude! Tot conform statisticilor, românii ocupă locul doi în lume la imigrare, după sirienii care fug de rup pământul din calea războiului civil pus în scenă de marile puteri ale pământului. Până la urmă, împrăștierea asta a compatrioților noștri pe toate meridianele globului n-ar trebui să fie un blestem ci un dar divin dacă e să ne gândim la un alt popor care, tot așa, răspândit în lume, s-a menținut de mii de ani în fruntea civilizațiilor. Mă refer la poporul evreu, care, confruntat de-a lungul istoriei cu o sumedenie de situații potrivnice, a găsit mereu calea de supraviețuire, ba mai mult, de a domina prin calitățile intelectuale, popoarele care au lăsat pe ultimul loc învățătura, cultura, patriotismul, solidaritatea. Numai că între nația română și cea evreiască există niște diferențe uriașe în ceea ce privește concepția despre lume și viață. Astfel, evreii nu s-au dezis niciodată de religia, de poporul, de istoria sau de tradițiile lor. Indiferent în ce colț al pământului li s-au născut progeniturile, ei i-au botezat Ițic, Ștrul, Aron, Avram, David, Nathaniel, Avidan, Iosif, Sara, Rebecca, Rifka sau Rașela. Îi scoatem din ecuație pe ariviștii evrei comuniști din România postbelică, implantați de către sovietici în structurile de conducere ale statului care și-au luat niște nume atât de neaoșe încât ai fi jurat că strămoșii pe linie paternă ai … inculpaților nu sunt alții decât Burebista, Traian sau Decebal! Dacă tragem o privire peste numele pe care românii trăitori pe alte meleaguri le dau urmașilor lor, vom observa că nu mai există Gheorghe, Ion, Vasile, Nicolae ci eventual Georges, Giani, Bazil, Nicholas și asta numai în cazul în care în familia respectivă există Eric, Ayan, Roberto, Albert, Arthur, Evelyn, Alessia, Maia, Ariana, Julia. Adaptarea numelor la obiceiurile și tradițiile locurilor în care s-au oploșit concetățenii noștri are la bază, pe lângă dorința de lepădare de apartenența genetică și alte câteva cauze pe care o să le trecem sumar în revistă în rândurile ce urmează: intenția părinților de a nu mai reveni în țară, eliminarea discriminării la care sunt supuși românii în unele state (discriminare care își are rădăcinile taman în comportamentul neprincipial și incorect al altor români), modernismul și globalizarea prost înțelese de către părinți, iluzia că având un nume uzual și familiar pentru băștinași, escaladarea ierarhiilor profesionale ar putea deveni mult mai facilă, ascunderea obârșiei și a rădăcinilor. Toate aceste cauze, dublate de obținerea unei noi cetățenii, conduc la o dezromânizare accentuată, fenomen întâlnit în orice colț al lumii unde trăiesc comunități de urmași ai lui Traian și Decebal. Dacă la acestea adăugăm nepriceperea, neputința și neștiința statului nostru în a gestiona, urmări și îmbunătăți situația românilor din diaspora, avem în față, pe un ecran panoramic gigant, filmul-dramă în care joacă imigranții români de zeci de ani, pe toate platourile globului. Pe de altă parte, ce pretenții să avem de la guvernanți în această privință când ei nu sunt în stare să găsească soluții pentru cei de aici, bâjbâind de 30 de ani în întunericul minciunii, al hoției și al demagogiei. Așa stând lucrurile, vă spun cu mâna pe inimă că mi-ar fi plăcut tare mult să existe niște similitudini cu poporul evreu. Din păcate, lipsa de solidaritate a românilor se manifestă și pe alte meleaguri, spre deosebire de poporul lui Moise care, indiferent de vremuri sau locuri s-au ținut, vorba lui Mircea Snegur, „de neamuri”. Atâta vreme cât invidia, ura și sărăcia ne vor jalona existența, al nostru popor nu va găsi nici Calea, nici Adevărul și nici Viața. Michael, Enrico, Roberto, Georges sau Helga născuți toți din părinți români nu vor fi niciodată integrați și tratați ca americani, italieni, spanioli, francezi sau germani. Pentru băștinași ei vor fi doar niște Ioni fără de țară. Nicidecum John, Giani, Juan, Jean, sau Johann!
Trebuiau să poarte un nume … românesc! – Dumitru MONACU, scriitor.
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Previous article
Next article
DONEAZĂ UN ABONAMENT LA MONITORUL!
Nu-ți lăsa părinții, bunicii și prietenii pradă televiziunilor de știri devenite oficine de propagandă și presei cumpărate de partide. Dă-le o șansă să fie informați corect și să facă alegeri în cunoștință de cauză! Fă-le cadou un abonament la Monitorul de Botoșani. Dacă te-ai săturat să îi vezi manipulați și mințiți, completează formularul de mai jos, cu numele și adresa corectă a celui căruia vrei să-i donezi un abonament și noi îi trimitem zilnic ziarul. Abonează-i pe cei dragi la Monitorul și oferă-le o imagine nedeformată a realității. Este cel mai de preț ajutor.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Lipsa educației pentru democrație, cel mai mare pericol pentru viitorul României – Ciprian MITOCEANU, scriitor
La treizeci și de ani după căderea oficială a comunismului, în România procesul electoral a devenit un spectacol mai degrabă decât un act de...
Editorial
Nordis, politicieni, curve și naivi – Dumitru MONACU, scriitor
Cu stupoare constatăm în aceste zile că în mizerabila „Ciorbă” (am făcut referire la Vladimir Ciorbă, soțul pesedistei Laura Vicol, unul din creierele acestei...
Editorial
Să alegem noi, nu alții pentru noi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Deși mai sunt puține zile până când vom merge la urne, interesul românilor pentru dezbaterile electorale tinde spre zero, iar asta ar trebui să...
Editorial
Referendumul și campania electorală – Dumitru MONACU, scriitor
De ceva timp, primarul Botoșaniului, Cosmin Andrei, bate câmpii pe rețelele de socializare cu o temă evident electorală, și anume consultarea populației în legătură...
Editorial
Fotbalul, Kosovo și lecția autoironiei pierdute – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Am renunțat la fotbal din toate punctele de vedere în urmă cu mai bine de douăzeci de ani și nu pot spune că-i duc...
Editorial
Pierdem dreptul de a ne plânge – Virgil COSMA, jurnalist
Pe cum se apropie ziua alegerilor, se întinde ca o furtună ideea că ne merge prost fiindcă fruntașii Europei ne fură de ne sting...
Editorial
Patul sau pactul Cotrocenilor? – Dumitru MONACU, scriitor
Goana nebună după procente și după accederea în turul doi al prezidențialelor face ca lupta la baionetă să devină efectiv pistol cu apă, ca...
Editorial
Despre nunți, botezuri, înmormântări – Dumitru MONACU, scriitor
Dacă v-ați gândit cumva că titlul editorialului are vreo legătură cu filmul românesc purtând (aproape) același nume produs în 2022, v-ați înșelat amarnic. Așadar,...
Editorial
O lecție din care România ar trebui să învețe – Ciprian MITOCEANU, scriitor
În media românească s-a vorbit foarte puțin despre tragedia de la Novi Sad, petrecută la începutul lunii. E campanie electorală, e vorba de viitorul...
Editorial
Contractele cu statul și cancanul politic – Dumitru MONACU, scriitor
Despre firmele care au contracte cu statul s-a vorbit și încă se va mai vorbi multă vreme în spațiul public autohton, din moment ce,...
Editorial
Vadim se întoarce. Și nu vine singur – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Având în vedere că finala prezidențială din 2000 e pe cale să se repete, deși cu alți protagoniști, tot mai mulți români și-au amintit...
Editorial
Conservatori versus progresiști și noua ordine mondială – Virgil COSMA, jurnalist
Un fior de disconfort și neliniște i-a cuprins pe liderii progresiști ai Europei - cu excepțiile notabile ale Poloniei și Ungariei, parțial și a...
Editorial
Între nostalgie și realitatea europeană – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Eterna și paradoxala Românie... Deși numărul nostalgicilor e tot mai mare cu zi ce trece, e clar că, din punct de vedere economic –...
Editorial
Balul oamenilor de afaceri, postacii și pârlacii – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Botoșani a organizat în somptuoasa sală „Luceafărul” de la Cucorăni tradiționalul bal al...
Editorial
În ce Matrix au trăit nostalgicii? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Cred că sunt prea puțini românii care se pot lăuda că au ratat seria Matrix, iar pentru asta nu e de vină apetitul românului...
Editorial
AI și maimuțele – Dumitru MONACU, scriitor
Oriunde te duci și te întorci astăzi, este imposibil să nu auzi: „Nu mai găsești pe nimeni să muncească, dom’le!”, indiferent că e vorba...
Botoșani
cer fragmentat
-0
°
C
-0
°
-1.1
°
83 %
2.7kmh
75 %
sâm
1
°
Dum
1
°
lun
4
°
mar
3
°
mie
4
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Având în vedere că se apropie sărbătorile, s-au montat semne și pentru musafiri.
EDITORIAL
La treizeci și de ani după căderea oficială a comunismului, în România procesul electoral a devenit un spectacol mai degrabă decât un act de...
EPIGRAMA ZILEI
Tot votând răul cel mai mic
N-am realizat nimic
Așadar și prin urmare
Încercăm cu ăla mare?
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...