Într-un război mediatic în care miza principală e reprezentată de manipularea opiniei publice şi nu de informarea corectă, ştirea că Viorica Vasilica Dăncilă a fost angajată la Banca Naţională a României a fost tratată iniţial ca o glumă proastă, dar cumva amuzantă; un soi de restanţă de la 1 aprilie. Atunci s-au pus în circulaţie o mulţime de păcăleli şi e posibil ca, în vălmăşagul general, unele dintre glume să nu fi beneficiat de atenţia cuvenită. Cum ar fi ştirea dătătoare de hohote de râs conform căreia numita Dăncilă a fost angajată pe o funcţie de la înălţimea căreia are şansa şi datoria de a negocia trecerea României la moneda Euro. Foarte probabil, cu această ocazie se va tipări şi bancnota de 20-20 Euro. Sau Euro 20-20; nu contează, important e că Madam Dăncilă a terminat-o cu şomajul şi câştigă într-o lună cât un muncitor competent într-un an întreg.
Din păcate, nici vorbă de fake news sau rămăşiţe de la începutul lunii trecute. Dăncilă a devenit consultant la Departamentul de Energie Verde, unul dintre cele cinci departamente cu care BNR are de gând să atace trecerea la Euro. Nu cred că mai e cazul să ne mirăm de ce suntem amânaţi şi răsamânaţi când vine vorba de adoptarea monedei unice a UE. Nu din cauza Dăncilei; ea de-abia îşi începe încălzirea, însă din păcate nu este singura nepricepută din curtea unei instituţii în care profesionalismul şi competenţa ar trebui să fie… Ce mai contează cum ar trebui să fie? Contează cum sunt şi, în momentul de faţă, totul se reduce la o glumă proastă, la o cumplită bătaie de joc faţă de profesioniştii adevăraţi, care vor fi puşi în situaţia de a-i face temele fostului premier, urmând ca aceasta să se facă de râs la viitoarele negocieri. Nu ne putem aştepta la altceva de la marioneta lui Dragnea care uita cu cine stă de vorbă, uita ce ţară vizitează şi avea declaraţii de-a dreptul schizofrenice. Ea, personal, era de acord cu anumită măsură, însă nu ştia ce anume va decide primul ministru. După ce o să stea de vorbă cu premierul… Da, hazliu tare; noroc că reporterii i-au adus aminte cine e în fruntea guvernului. „Domnul Meleşcanu a vorbit cu mine, a vorbit cu primul ministru, şi, bineînţeles, dacă îşi va da acordul primul ministru, va merge. Eu nu pot să-mi dau acordul pentru ceva în care nu am fost întrebată”. Mai ţineţi minte faza asta? Nu e cazul să uitaţi aşa ceva sau să trataţi cu indulgenţă. La aşa ceva trebuie să ne gândim de fiecare dată când ne îndemnăm copiii să înveţe, pentru că dacă nu învaţă nu vor avea parte de cine ştie ce carieră.
Mai merită să înveţi în România? Mai merită să faci sacrificii pentru a deveni un bun profesionist într-un domeniu? Cu siguranţă nu. Şi nu doar din cauza Dăncilei; Dăncilă e doar una dintre beneficiarii meritocraţiei de partid, într-o lume în care o mână spală pe alta, iar săpunul e pus la dispoziţie de fraierii care încă mai cred că România va creşte cu taxele plătite pentru fiecare leuţ trudit. Mda, undeva, în adâncul conştiinţei patriotice, ar trebui să fim mândri că, pe banii noştri, tot felul de incompetenţi au parte de funcţii şi sinecuri datorită cărora habar nu au ce înseamnă grija zilei de mâine.
Numirea Vioricăi Dăncilă a stârnit reacţii serioase şi diverse, de la glume până la furie virtuală, astfel încât reprezentanţii BNR au considerat că e cazul să ofere explicaţii pentru manevră. Având în vedere cum au încercat să justifice potlogăria, mai bine tăceau din gură şi aşteptau punerea în practică a proverbului „Ce e val, ca valul trece”. Cică Dăncilă e bine văzută în Europa şi se pricepe ca nimeni alta să deschidă uşi. Nu de alta, dar fără uşi deschise nu putem face nimic pentru ţara asta. Şi, în cei nouă ani dormiţi în Europarlament, a băut cafea cu ecologiştii. Acei europarlamentari ecologişti care, pe vremea când Dăncilă era premier, participau la protestele contra modului în care PSD încerca să impună dictatura liderului Dragnea. Ca fapt divers, toţi europarlamentarii ecologişti au votat rezoluţia care condamna atacurile PSD la adresa justiţiei, deci Dăncilă nu se poate lăuda cu nici măcar un susţinător.
Cât preţ pune Europa pe Dăncilă sau alţi români? Nu prea mare, nici măcar 20-20 Euro. Vă mai amintiţi sictirul cu care a fost tratat preşedintele Băsescu de omologul francez Nicolas Sarkozy? Nici Berlusconi nu l-a băgat în seamă mai mult. De fapt, Băsescu a fost cam stingher la Summit-ul NATO, mai mult se băga în discuţie decât era invitat. Se învârtea printre participanţi, acoperindu-se cu ridicol la fiecare mişcare. Nu sunt fan al individului, dar, cu toate păcatele lui, Băsescu mai are de muncit pentru a atinge nivelul de penibil pe care Dăncilă l-a reuşit fără vreun efort. Nu cred că vreun oficial european arde de nerăbdare să fie asociat cu cea a cărei imagine e aruncată pe ecran de google atunci când cineva caută „proasta României”.
Prin urmare, revin la întrebarea de mai sus. Mai merită să înveţi în România? Cât timp carnetul de partid e mai important decât cel de note, răspunsul e cât se poate de evident.
