Planul Național de Reziliență și Redresare de vreo 30 de miliarde de euro va fi agreat cu oficialii UE la Bruxelles. Asta este vestea foarte bună, nu au fost acceptate chiar toate de la guvernul român, alea cu irigațiile și gazele la sate au fost respinse, le va face statul român, dacă nu le-a făcut când era timpul lor, adică imediat după intrarea în UE.
Însă, partea bună este că au acceptat oficialii UE ca 27% din bani să se ducă spre infrastructură, autostrăzi mai exact, ceea ce ne va permite să reducem decalajele între români și restul Europei și, mai ales, între regiunile României. Mă refer aici la Moldova, care este izolată de restul țării.
Dar (pentru că există un dar) guvernul Cîțu s-a angajat să facă niște reforme foarte dure în țară, în schimbul acestor bani. Nu facem reformele, se blochează banii, simplu.
Indiferent în ce cuvinte frumoase veți auzi îmbrăcate aceste reforme, traduse înseamnă cele de mai jos.
-
Tăierea pensiilor speciale – absolut nimeni nu vrea asta, ne-am lămurit deja, va fi extrem de dificil.
- Plafonarea salariilor bugetarilor pe următorii ani (cât ține PNRR, vreo 4-5 ani) – o măsură în premieră în România, care va duce la convulsii sociale, bugetarii s-au învățat cu trai bun și muncă puțină, toate partidele vor ține cont de asta în vederea alegerilor.
-
Taxe mari pe mașinile vechi – din nou, o măsură extrem de nepopulară, având în vedere că România este cimitirul mașinilor vechi din Europa.
- Reforma fiscală – tocmai l-am auzit pe Florin Cîțu că nu se va schimba nimic în impozitare, ceea nu prea este posibil. Nu va avea încotro și va schimba, dacă va dori banii europeni.
-
Reformarea sistemului justiției și respectarea MCV, mecanismul de verificare al justiției din România – ceva greu de acceptat pentru tot sistemul din țară, foarte greu de implementat și cu piedici foarte mari din partea celor din domeniu.
Mai sunt și alte categorii, dar mult mai puțin importante, legate de dezvoltare, digitalizare și altele.
Cât despre reformele de mai sus, este extrem de limpede că nimeni din statul român nu dorește să le pună în practică. Probabil, în bunul obicei românesc vor semna, apoi vor încerca să ocolească și să aburească punerea în aplicare a ce au semnat. Vor fi blocaje financiare și scandaluri, e posibil să nu luăm toți banii, chiar.
Dar, dacă vor dori acei bani, vor trebui să le facă. Și ar trebui să îi dorească, pentru că altfel se închide țara.
Pentru mine nu e ceva nou. Toate reformele din România post-decembristă au fost făcute în urma unor presiuni externe. Când am intrat în UE am schimbat jumătate de legislație, când am intrat în NATO, cealaltă jumătate. Dacă nu intram în aceste două structuri, România devenea un fel de Columbie europeană, în care totul era posibil.
Chiar în UE fiind, sistemele de detecție se strică atunci când trec vapoare cu droguri, suntem placa turnantă a traficului de țigări din Europa, corupția e endemică și multe, multe altele. Dar s-au creat mijloacele pentru a lupta contra acestor flageluri, ceea ce e un mare pas înainte.
Mi-aș fi dorit un guvern mai responsabil, mai angajat, pentru lupta asta de tranșee care va urma, că implementarea PNRR va fi tema următorilor ani. Iar o ratare a acestor bani este nepermisă, nu vom mai avea asemenea șansă să punem din nou țara asta pe șine. Însă eu sunt sceptic, având în vedere cum a performat PNL de când este la guvernare, dar cine știe.
De ce sunt importanți banii europeni? Pentru că doar cu acești bani s-a făcut și se va face dezvoltare reală în România. Politicienii români, în marea lor majoritate, se pricep să planteze borduri și lalele, plus să deseneze autostrăzi pe șervețele, atât. Adică știu de minune să arunce banii pe fleacuri, nimic altceva.
România contribuie anual cu 1,2 miliarde euro la bugetul UE și primește în medie 4 miliarde, cu o excepție în 2016, pe timpul guvernului Cioloș, când am reușit să luăm 7,2 miliarde. Am fi putut lua mult mai mult, evident, dar dacă banii europeni nu se pot fura, nu sunt buni.
Deci, de când am intrat în UE, suntem pe plus cu vreo 43 de miliarde de euro. Ei, dacă adunăm investițiile din România care au adus plusvaloare și au crescut PIB-ul, ne iese, exact, ați ghicit, suma de 43 de miliarde de euro.
Trebuie să tot facem adunarea asta pentru a face comparație cu ce ne-a dat Putin, de exemplu. Că tot crește numărul șoșocilor care ne tot împing spre ruși, că „acolo e democrație”.
Dacă ținem cont de cele de mai sus, înțelegem de ce banii din PNRR, care vor fi dirijați în investiții, sunt vitali pentru România. Va fi o luptă, așa este, iar eu nu prea îi văd pe liberali dispuși să lupte.
Dar e singura variantă, sper să înțeleagă asta. Investițiile majore sunt cheia progresului și chiar a câștigării alegerilor viitoare. Orice legi vor schimba liberalii și useriștii, altcineva le poate schimba la loc, când va veni la putere. Că va fi PSD cu AUR – dacă vor continua să călărească valul naționalismului – sau alții, nu știu. Dar dacă legile pot fi schimbate, investițiile în infrastructură nu pot. Un șantier de autostradă neterminat, de exemplu, nu este nici într-un caz un punct forte într-o campanie electorală.
Dacă vrei să câștigi alegeri, trebuie să termini obiectivele de investiții. PSD a guvernat populist, apoi cei de după ei au încercat să cârpească găurile. Pe urmă iar au câștigat pesediștii cu promisiuni nerealiste și au făcut totul varză. Și acum se laudă că au dezvoltat România, când de fapt au dat pomană la oameni și nimic mai mult. Ia să vedem, în eventualitatea în care ar câștiga alegeri, cum se descurcă dacă trebuie să asigure bani pentru investiții, nu pentru pensii speciale, plus salarii uriașe de bugetari.
În timpul guvernelor Dragnea investițiile au ajuns la un minim istoric. Toți banii s-au dus pe cheltuieli de personal, ceea ce se întâmplă în continuare și la guvernul liberal. Iar dacă liberalii vor încerca să fie populiști și să implementeze și PNRR în același timp, lupta e deja pierdută.
Socoteala e simplă, ar trebui să știe și guvernanții că nu mai e cale de întors. Vaietelor populiste și naționaliste le poți răspunde cu investiții majore importante, care produc dezvoltare și bunăstare. Populismul și naționalismul au succes pe timp de criză, atât.
Dar, cum spuneam, nu știu dacă socoteala mea de acasă se potrivește cu socoteala liberalilor din târg. Impresia mea este că nu. Dar cine știe, poate se mai întâmplă minuni și după Paște.
