Greu de tot pentru cei de la guvernare, greu de tot. Nu suficient cât să stârnească empatie sau alt soi de emoții, însă e greu. Și nu merită compătimiți pentru treaba asta, în condițiile în care au dat din coate să ajungă la ciolan. S-au străduit la modul cel mai mârșav cu putință, abuzând de toate trucurile murdare pe care le-au tot reproșat adversarilor. Dar, cât timp sunt „unica alternativă la dezastrul pesedist”, liberalii au considerat că ei au voie. Au voie să-și treacă în portofoliu traseiști, au voie să pună în funcție capete seci pentru care singurul merit e reprezentat de carnetul de partid… Au voie multe.
Mai nou, a crescut presiunea ridicării restricțiilor. Știu cei de la PSD mai bine cum vine treaba asta. În timp ce în Europa se iau măsuri fără precedent, la noi se forțează lucrurile taman în direcția opusă. Om fi noi geografic și politic în Uniune, dar în ce privește năravurile mai avem de învățat. Iar premierul Cîțu s-a trezit vorbind fără să gândească și a promis că de la 1 august o să renunțăm la mască. Bine, a încercat să nu-și asume prea multe și a precizat că „s-ar putea”, însă cine să mai țină cont de amănunte nesemnificative în condițiile în care Cîțu a plusat „Vreau de la 1 iunie să relaxăm aceste condiții în două etape” cu precizarea „când vom avea zece milioane de persoane vaccinate”. Cu alte cuvinte, doar vorbe goale, menite să mai prelungească răbdarea românului încercat nu atât de pandemie, cât de lipsa de capacitate organizatorică și de comunicare a celor care se pretind salvatori de nație.
Însă treaba aia cu zece milioane de vaccinați l-a cam pus în priză pe Florin, cu toți kilometrii lui de cărți citite. Pentru că vaccinarea a zece milioane de români în condițiile actuale e o întreprindere imposibilă, fie numai dacă ne gândim că numărul trăitorilor în această țară e mult mai redus decât declară guvernanții atunci când cer bani de la UE sau inființează instituții și posturi călduțe la buget. Din cauza lipsurilor totale la capitolul comunicare, la care se adaugă propaganda antivaccinare, am pierdut podiumul la capitolul număr de vaccinați. În urmă cu câteva luni ne număram printre campioni, acum ne pregătim să preluăm lanterna roșie și asta nu pentru că „așa e în tenis”, ci pentru că guvernanții comunică prost. A fost un avânt atunci când ștabii s-au grăbit să se vaccineze și, pentru că nu vor să rămână singuri pe lume în caz de ceva, au băgat pe listă rude, prieteni și amante. Manevra asta putea deveni cea mai bună reclamă pentru vaccin, însă, câtă vreme pe la noi mai bântuie secretul de stat și Grupul de Comunicare Strategică se dă de ceasul morții să-i concureze pe Cei Trei Nătărăi, ei bine, e puțin probabil ca promisiunile lui Cîțu să devină realitate.
Dacă vrea să se mențină la putere, omul trebuie să facă rost de rezultate. Și fără câteva milioane de vaccinați – n-or să fie chiar zece, dar măcar pe acolo – nu se poate lăuda, ba chiar s-ar putea să zboare. Și asta o știu și miniștrii, astfel că unii s-au pus în mișcare. Cîmpeanu de la Educație a luat o pauză de la treaba cu lungitul anului școlar = tratament pentru toate relele învățământului și a început cu acțiunile stahanoviste. Cică există presiuni din partea părinților şi s-ar putea ajunge în situația ca profesorii nevaccinați să predea doar online. Evident, el nu vrea asta, ci părinții. Noi vrem să deschidem școlile, dar dacă profesorii nu se imunizează tot efortul e degeaba.
Vestea a produs ceva efervescență și adevărul a ieșit la iveală. Alianța Părinților a reacționat și a precizat că nu a cerut niciodată așa ceva cadrelor didactice. E cam aiurea să obligi profesorii să se vaccineze, în contextul în care un procent semnificativ dintre cei care activează în sistemul sanitar refuză să o facă, alimentând din plin răspândirea teoriilor conspiraționiste. Cât timp nu avem o situație clară și transparentă cu personalul medical vaccinat, e cam dificil să-i obligi pe alții să o facă. Cum spuneam, cea mai bună dovadă că vaccinarea e o soluție viabilă o reprezintă cohortele de ștabi care s-au imunizat peste rând. În țările civilizate șefii care au profitat de poziția lor au fost demiși fără drept de apel, la noi nu sunt folosiți nici măcar pe post de reclamă. Să ne aducem aminte de criza Pfizer, vaccinul care a dispărut o vreme din peisaj pentru că nu mai ajungea pentru nevoile aleșilor.
Revenind la Cîmpeanu, acesta a trecut cu bine peste grosolana încercare de manipulare și forțează vaccinarea. I-a trimis pe secretarii de stat în teritoriu, să ajute la imunizare. O acțiune inutilă, deoarece pomeniții secretari au făcut o vizită, au clămpănit în fața câtorva oficialități locale către care au trasat sarcini (cât de puțin s-au schimbat unele lucruri față de perioada ceaușistă) și s-au retras la birourile din minister, mulțumiți că, în caz de ceva, pleacă doar ministru, nu și secretarii de stat. Era necesară o demisie sau scuze publice, însă s-a ivit treaba aia cu Voiculescu și paravanul mediatic a funcționat de minune.
În toată această aversă de vești rele, există și una bună. Ministerul l-a înțărcat pe Alexandru Cumpănașu. Toate acordurile de parteneriat cu Asociația pentru Implementarea Democrației au fost reziliate. A încetat una dintre cele mai mari jigniri la adresa cadrelor didactice oneste. Să fii școlit de asociația patronată de un impostor care n-a făcut nici măcar efortul (redus, de altfel) de a face rost de o diplomă de la una dintre universitățile cu sediul în scara blocului, asta da implementare a democrației. O picătură într-un ocean de dispreț și incompetență. E loc și de mai bine.
