În orice țară sănătoasă economic, consiliile de administrație care coordonează activitatea oricărei firme au în componența lor specialiști de primă mână ce trasează direcțiile de acțiune având ca principal scop bunul mers al treburilor, materializat, normal, în menținerea și creșterea profitului. În România, din păcate, aceste consilii le întâlnim cu preponderență la societățile și regiile de stat și sunt formate în totalitate din politruci, adică din membri de partid care au muncit pentru formațiunea lor politică. Expresia asta „a muncit pentru partid” să nu credeți că implică sudoare, efort, inteligență sau cunoștințe în vreun domeniu. Nu! A munci pentru partid înseamnă a trece măcar de patru-cinci ori pe săptămână pe la sediu, a te fâțâi de colo-colo să te vadă șeful sau șefa, a te oferi să împarți pliante, să lipești afișe sau să montezi bannere, a participa la adunări și a contribui cu bănuți negri atunci când ți se solicită. Dacă reușești să intuiești nevoile și să dai bănuțul înainte de a fi solicitat, ești deja în pole position la orice sinecură care apare. Numirea într-un consiliu de administrație este o astfel de sinecură, vânată cu mare sârg de către cei care „au muncit pentru partid”. Aproape fără excepție, legătura între domeniul de activitate al societății sau regiei și specialitatea sau experiența membrilor din consiliile de administrație este la … Verești sau Dolhasca! Adică oameni fără studii de profil, fără orizont economic sunt puși acolo, în CA-uri, pentru a încasa lunar un procent măricel din leafa directorului general. O ședință de CA este un fel de socializare cu cafele și sticks-uri, singurii implicați cât de cât în problemă fiind directorul care vorbește despre ce are de gând să facă și secretarul sau secretara care consemnează în procesul verbal ce decizii îndrăznețe și benefice pentru societate au luat „academicienii” ce compun consiliul de administrație! La sfârșit, membrii semnează procesul verbal și primesc indemnizația în plic, luându-și rămas bun până luna viitoare. Bineînțeles că circul din Consiliul Local de săptămâna trecută, având ca scop numirile în CA de la Eltrans, va genera aceleași tipicuri de ședințe, având aceeași componență de politruci expirați, mulți cu diplome cumpărate care, normal, sunt paraleli cu activitatea Eltrans precum sunt liniile ferate ce alcătuiesc calea de rulare a tramvaielor. Miza alegerii membrilor consiliului de administrație la Eltrans pare a deriva din investițiile în valoare de multe zeci sau sute de milioane de euro care se arată la orizont. Pentru că transportul în comun din municipiu va necesita cu siguranță mari investiții în viitorul nu chiar îndepărtat. Și, după cum e obiceiul pe la noi, cei care vor manevra butoiul cu miere, normal că vor rămâne cu ceva dulcețuri pe mâini. Așa, de-o zeciuială, măcar! Faptul că în această problemă spinoasă USR se pare că a dat mâna cu PSD nu face altceva decât să ne confirme un adevăr bineștiut, și anume că nimeni și nimic nu-i mână pe politicienii noștri în luptă decât interesul personal sau de grup. Ce principii, ce doctrine, ce linii de conduită? O momeală, o râmă prinsă cu măiestrie în cârlig de către social-democrați și bibanii useriști mușcă de mama focului în timp ce noi, cetățenii, ne alegem cu … carasul! Până la urmă, orice alianțe dubioase se vor cristaliza în Consiliul Local, în Consiliul de Administrație de la Eltrans nu se vor regăsi specialiști, economiști de marcă sau manageri renumiți, ci niște fripturiști, niște deștepți asimptomatici care vor fi astfel răsplătiți pentru că „au muncit pentru partid”. A, era să uit de alte două „calități” ale acestora, la fel de importante ca și munca la partid: obligatoriu trebuie să fie ghiocei în fața șefului sau șefei și să voteze fără să crâcnească în CA măsurile stabilite la sediul partidului. Ca o concluzie finală, inutilitatea consiliului de administrație este vizibilă din avion. Sau, în cazul de față, din tramvai! Bineînțeles că la fel stau lucrurile și la Modern Calor, Locativa, UrbanServ, sau la alte unități aparținând de Consiliul Local. Sau la cele de sub tutela Consiliului Județean. O ședință lunar, o indemnizație bunicică, un politruc răsplătit pentru „munca la partid”! La atât se reduce activitatea unui consiliu de administrație în România. Dar, vorba cuiva: pe lângă atâtea anomalii generate de partidele politice, ce mai contează asta? Ce mai contează că de la țâțele statului sug cu patimă și sârg numai politrucii, în timp ce mediul privat mai are puțin și își dă duhul? Culmea culmilor este că ei, politicienii, nu realizează că banii, bunurile, valorile materiale în general, nu se desăvârșesc nici la sediile partidelor, nici la societățile statului, nici la Prefecturi, nici la Primării, nici în fel de fel de Consilii, ci numai și numai în mediul privat!
Mediu privat unde nu prea găsim consilii de administrație!
