Răul imens a fost făcut pe vremea premierului Năstase, acum 19 ani, când guvernul a legiferat printr-o ordonanță de urgență dreptul serviciilor secrete de a face operațiuni economice, chipurile pentru a-și suplimenta fondurile. În realitate, acela a fost momentul în care epoleții au putut să renunțe la interpuși și să acapareze pe față hălci întregi ale economiei naționale.
Având informația la prima mână și cunoscând și tendințele mondiale, serviciile secrete românești au intrat pe piață ca jucători direcți în cele mai profitabile domenii: informatică, telecomunicații, energie și medicamente. După care și-au asigurat și câteva canale media, prin care să poată influența opinia publică. Ce zic eu „influența”, de fapt să determine curente de opinie care, în anumite situații, au devenit chiar majoritare. Adică să conducă întreaga țară.
După ce factorul care le-a unit după reînființare, respectiv frica de oprobiul public, a dispărut, și odată consolidate economic (nu uităm că, în afara permisiunii de a dezvolta unități economice, România alocă serviciilor secrete cele mai mari fonduri raportate la numărul de locuitori din Uniunea Europeană), apariția conflictelor între facțiunile grupate în jurul celor mai influenți dintre generali era inevitabilă. Asta vedem de vreo trei-patru guverne încoace, acesta este și secretul numirilor aberante – peste care se suprapune și nepotismul – de aici provin și „scandalurile zilei”. Sunt conflicte între grupări de interese sprijinite din umbră de grupări militarizate, în care politicienii devin simple marionete caraghioase.
Unora, care au lucrat în structuri sau au legături de rudenie apropiată cu ocupanții unor funcții importante din zona serviciilor, li se văd sforile de la o poștă. Bun, măcar ăia știm ai cui sunt și, prin urmare, cam ce interese poartă. Pentru alții, cei mai mulți, traseele nu sunt atât de vizibile. Pot fi doar bănuiți, prin parcurgerea CV-urilor, încă obligatoriu de publicat la accederea unor funcții publice. Scurtele biografii, mulțumită cercetărilor presei independente, dezvăluie un oarecare model: niște ani lipsă după absolvirea studiilor liceale, apoi deodată o facultate privată, urmată pe repede înainte de masterat și doctorat, unul dintre colegiile de apărare sau informații și, în același timp, o demnitate publică, la pachet cu calitatea de membru în câteva consilii de administrație din domeniile cheie.
Acum sunt atât de mulți și atât de puternici, încât au început să se calce pe bătături. Însă pe vremea lui Năstase, când președinte era tătucul lor – Iliescu, se mai ținea cont de ierarhii, vechime și cutume. SRI, SIE, SPP și celelalte își aveau oamenii lor, domeniile lor predilecte și afaceri distincte. Parola era „structuri”, adică omul propus pentru o funcție importantă trebuia să provină din structurile de forță sau fosta nomenclatură sau măcar să fie susținut din acele zone.
Cumva, busola s-a spart în epoca lui Băsescu, timp în care au fost introduși pe ușa din dos atât de mulți neaveniți, încât nici ceea ce numim „sistem” nu i-a mai putut controla pe toți. Gașca unită din anii 90 s-a despărțit în bisericuțe, pe specializări și pe generali, pe domenii de activitate concurente. Astfel încât au început să apară valize cu documente uitate pe câmp, dosare gata făcute și numai bune de publicat sau delațiunile unor inculpați, în înțelegere cu procurorii, pentru diminuarea încadrării juridice. Adică să se faulteze între ei.
Tot asta se întâmplă și acum, sub ochii noștri. Numirile intempestive și demiterile fulgerătoare depind de care dintre grupări deține puterea momentan pe un anumit domeniu. Miza o reprezintă alocările bugetare uriașe, din care se pot sifona legal și lejer sute de milioane, și nicidecum vreun interes public.
