Ca participant la demonstrația de acum peste 31 de ani, din Piața Revoluției, m-am simțit jenat de circul de luni seara înfiripat de un activist al partidului AUR, numit tot demonstrație sau protest, împotriva unor nedreptăți existente doar în mintea sutelor de fete și băieți prezenți acolo. Mobilizarea s-a făcut – cum altfel? – pe tot mai toxicele rețele sociale, mediul propice pentru colportarea unor zvonuri, știri false, jumătăți de adevăruri și minciuni sfruntate. Am văzut tineri, adolescenți sau de-a dreptul copii țipând după libertate, fără ca măcar să aibă habar ce-i aia, sau mai precis lipsa acesteia. I-am ascultat cerând demisiile prim-ministrului și guvernului, deși sunt convins că habar n-au nici măcar cine este premierul și cu atât mai puțin cu ce se ocupă. A fost o caricatură de demonstrație în care nu s-a ținut seama de reguli, măștile erau și nu erau purtate pe fețe, mai mult pentru a îngreuna identificarea, așa, ca la hoții mascați, decât ca protecție pentru virusul care ne-a exasperat pe toți.
Jandarmii și polițiștii, încă urmăriți de spectrul acelui 10 august, au fost neobișnuit de amabili și nu au ripostat, nu au provocat, ba dimpotrivă, au deschis calea răcnitorilor pentru nimic.
A fost un soi de defulare colectivă: ce, ne impun ăștia să stăm în case? Să purtăm măști? Să nu ieșim la crâșme? Să nu mai facem petreceri? Și alte asemenea motive pentru care, zău, chiar nu merita făcută o revoluție și schimbat un regim totalitar cu unul care, după atâția ani, a produs analfabeți funcționali, semidocți, indivizi incapabili să înțeleagă evidența și să se conformeze.
Bun, este și obtuzitatea guvernului, obișnuit să guverneze exact așa cum au făcut toate celelalte guverne din pospăiala noastră de democrație, adică la fel ca și guvernul comunist: să dicteze fără să explice, de la înălțimea unor funcții pe care, de cele mai multe ori, cei care le-au ocupat au dovedit că nu le merită. Se plâng cei care ne conduc de intervenția Rusiei – și nu numai – ca generator de știri false, cu care a inundat rețelele sociale, dar oare cea mai mare structură de securitate, SRI, din Europa, chiar nu are specialiști capabili să respingă aceste atacuri? Oare guvernul, în stufoșenia lui de posturi ocupate de rubedenii și amante, nu a găsit totuși pe cineva capabil să lămurească lucrurile și măsurile impuse? Peste toate, unele dintre ele, lipsite de logică, care vin de la același guvern, n-au făcut decât să pună paie pe focul nemulțumirilor: ce noimă are închiderea magazinelor la ora șase seara, provocând astfel și mai multă aglomerație? Ce sens mai are purtarea măștii de către persoanele vaccinate? Cum de Timișoara, după carantină, are mai mulți bolnavi decât înainte? Și toate măsurile heirupiste, luate de birocrații pentru care țara se termină la marginea Bucureștiului, devin lipsite de noimă în orașele mici, cum e Botoșaniul, care nu are metrou sau transport public intens, sau viață de noapte.
Bâlbele și gafele guvernului duc la propulsarea acestei minorități agresive, vindicative, foarte hotărâtă să nu asculte, cu lideri pregătiți să ia puterea și să o ducă acolo unde nici nu vrem să ne gândim, de parcă lumea din ultimul an nu este și așa suficient de distopică.