Nu există zi în care să nu avem parte de noi şi noi dovezi ale incompetenţei celor care pretind că ne conduc spre binele nostru. Deşi circa trei sferturi dintre veniturile cetăţeanului ajung direct sau indirect în visteria statului, acesta nu primeşte mare lucru în contul contribuţiilor plătite. Situaţia din spitale e dramatică, învăţământul e gratuit pe principiul „cât dai atâta face”, infrastructura la pământ şi lista lipsurilor poate continua. Poporul trăişte bine prin reprezentanţii pentru care ţara poate mai mult. Vorba lui Dragnea, „atâta poate ţara asta”. De ce să trăim cu toţi decent cât timp unii pot trăi foarte bine pe spinarea celor care trebuie să strângă cureaua?
Situaţia de la Oneşti a venit să ne arate încă odată, deşi nu era nevoie, cam câtă grijă au autorităţile faţă de cetăţeanul pe spinarea căruia poporul e bine plătit, dar prin reprezentanţi. Şi, aşa cum ne-am obişnuit, comunicatele oficiale încearcă să ne arate partea plină a paharului. Nu jumătatea plină – de unde aşa ceva? – ci cele câteva picături minuscule, dar pline de energie pozitivă. Astfel, conform comunicatelor oficiale, poliţiştii au acţionat „ireproşabil şi profesionist” în condiţiile în care niciunul dintre ostatici nu a supravieţuit. Iar dacă mai adăugăm faptul că agresorul e o persoană de aproape şaptezeci de ani şi că toată nebunia a durat vreo cinci ore, putem să ne facem o imagine grăitoare asupra competenţei autorităţilor. Şi că tot veni vorba de comunicate oficiale şi competenţă, cum sună „Persoana agresoare, dacă putem să-i spunem aşa, a ameninţat că va agresa persoanele aflate în posesia sa”? Comunicare la nivel Viorica Dăncilă…
Evident, autorităţile vin cu explicaţii cusute cu aţă albă şi caută vina în altă parte. Cică una dintre victime l-a atacat şi criminalul a reacţionat lovind cu cuţitul în stânga şi-n dreapta. Dar poliţia a intervenit, însă a fost cam dificil deoarece individul a blocat uşa folosind o scară. „Inițial au fost folosite cartușe de cauciuc, care l-au rănit în mână și l-a făcut pe agresor să scape arma din mână. Intervenția forțelor de ordine s-a desfășurat imediat după ce agresorul a trecut la fapte. S-a lucrat în echipe de trei și s-a dat la berbec până s-a spart ușa. Credeți-mă, nu a fost ușor”. Mai rău ca la incendiul de la Matei Balş, unde autorităţile se străduiau să ne arate ce eroi au fost pompierii. Curaţi eroi, în condiţiile în care bilanţul deceselor de apropie de douăzeci.
La Oneşti cine sunt eroii? Poliţiştii, evident. Chiar dacă deznodământul este cel pe care îl ştim, trebuie să avem în vedere că s-a acţionat „ireproşabil şi profesionist”. Păcat că n-a supravieţuit nimeni să ne spună ce înseamnă „ireproşabil şi profesionist” din punctul de vedere al celui silit să suporte consecinţele profesionalismului poliţiştilor.
Ce înseamnă „ireproşabil şi profesionist” în viziunea autorităţilor? Negociatorul a fost chemat de acasă, fiind în timpul lui liber. Mai exista un negociator, dar respectivul era în concediu. Cum a negociat? Ca un amator, dovedind carenţe uluitoare în psihologia elementară. L-a tot rugat pe criminal să se calmeze. „Eu zic mai bine să vă liniștiți”, „Vă rog să vă abțineți!”. Mai mult nu s-a putut…
Apropo, deşi criza a început la ora 11,47, negociatorul a intrat în vorbă cu agresorul pe la ora 14. Dar trebuie să remarcăm că a ajuns la faţa locului în cel mai scurt timp posibil. Şi cică a reuşit să îl aducă într-un punct favorabil, dar una dintre victime n-a avut răbdare şi l-a atacat şi… Vedeţi şi voi ce se întâmplă când încerci să rezolvi criza de unul singur şi nu laşi totul în seama profesioniştilor.
Să nu uităm că individul a ieşit pe balcon, deci era expus. Un lunetist l-ar fi putut răni fără prea a întâmpina mari dificultăţi, dar nu s-a întâmplat aşa. Până la urmă s-a ajuns la focuri de armă, dar cam târziu pentru cei doi amărâţi care au plătit cu viaţa incompetenţa autorităţilor în gestionarea unei crize de toată jena. Un năuc de aproape şaptezeci de ani a ridiculizat toată poliţia română.
Liderul Sindicatului EUROPOL, Cosmin Andreica, dă vina pe lipsa dotărilor şi a oamenilor pregătiţi. Cică nu există proceduri şi nici protocoale. Ca să vezi… Atunci când a devenit evident că terorismul este o problemă adevărată, autorităţile ne asigurau că nu trebuie să ne facem griji pentru că dispunem de toate cele necesare şi de specialişti blindaţi cu diplome ştampilate la universitatea aia a SRI, unde şi-au făcut studiile mai toţi parveniţii din politică. A fost nevoie de un incident ca cel de la Oneşti să aflăm cât de pregătiţi suntem. Dar, în schimb, avem generali de brigadă de teapa lui Gabriel Oprea şi Gheorghe Turda. E drept că ultimul în rezervă, ce mai contează că a fost un securist ordinar care şi-a denunţat mătuşa pentru că voia să plece din ţară? A, de fapt contează. Pentru că nici la capitolul imagine nu mai este cu cine marca.
La Oneşti au murit doi oameni în condiţiile în care autorităţile au acţionat „ireproşabil şi profesionist”. Vinovaţi vor fi scoşi morţii; în mod convenabil nu mai au cum să se apere şi să spună ce înseamnă să treci printr-un calvar de câteva ore în timp ce autorităţile nu sunt capabile decât la îndemnuri la calm. E vinovat şi criminalul că avea cazier… Dar a interesat pe cineva faptul că individul a ameniţat în mod public că îşi va face dreptate? Nu, până nu s-a întâmplat.
Avem autorităţi care acţionează „ireproşabil şi profesionist” în orice condiţii. Iar asta o vedem în fiecare zi.
