Abia acum putem să luăm măsura noii guvernări. Până acum au fost vorbe, stângăcii, bătăi pe posturi, angajări ridicole și scandaloase, nimic serios. Două luni pierdute cu algoritmul, știți deja – mecanismul acela de împărțit locuri la masa bugetului de stat. Ei, acum este momentul să vedem fapte, adică legislație, ordine, decizii. Primul dintre ele este proiectul bugetului de stat pe anul în curs. Bine, va fi votat la sfârșit de februarie, poate chiar în martie. Mai bine îl dezbăteau direct pe cel de anul viitor, că și așa nu contează. Indiferent cum iese, știm că vor urma rafale de rectificări.
O primă schiță a fost dată publicității, spre dezbatere publică. Degeaba, proiectul nu poate fi supus vreunei analize și nici măcar unei evaluări superficiale, deoarece – potrivit președintelui Camerei Deputaților, Ludovic Orban – actul normativ va fi modelat astfel încât să satisfacă cererile tuturor membrilor coaliției de guvernare. Adică, în linia experienței amare din ultimii 30 ani, în Parlament va ajunge la vot o variantă agreată pe principiul „ho, că vă dăm și vouă” și nicidecum vreuna calculată de specialiști. Mă și întreb dacă o mai fi rămas vreunul prin ministerul de finanțe. Și dacă da, îl mai bagă cineva în seamă?
După anunțul ministrului Cîțu, au izbucnit pe rețelele sociale acuzațiile și insultele reciproce între bugetari și salariații din domeniile private ale economiei. Salve de injurii și învinovățiri fără rost, întrucât ambele categorii sunt în afara sferelor de decizie. Pur și simplu nu e vina lor, ba este chiar este normal ca oamenii să migreze înspre salariile mai mari, indiferent cine le păstorește. Cu diferența că în privat nu patronii fac salariile, cum crede aproape toată lumea, ci piața.
Când Dragnea a mărit veniturile bugetarilor fără vreo legătură cu eficiența actului administrativ, a făcut-o într-un sens precis: mită pentru voturi. Acum, PSD spune că guvernarea sa a fost un model de politici publice și că singura greșeală a fost asaltul dat de Dragnea și ciracii săi asupra justiției. Nu suflă o vorbă despre faptul acele majorări s-au bazat exclusiv pe creșterea îndatorării la cele mai mari dobânzi din regiune și reducerea sub nivelul de avarie a investițiilor publice, adică nici măcar cheltuieli de mentenanță ale infrastructurii deja existente. Ce face PSD acum, în calitate de opozant? Vine cu un contra-proiect de buget de aceeași factură.
Cu alte cuvinte, guvernanții vin cu o schiță care nu e proiect, fiindcă nimeni nu știe cum va arăta în final, nici măcar cei care au scris-o, iar opoziția calchiază în chip de alternativă o variantă care a dus la distrugeri materiale și a a făcut praf coeziunea socială. Răul s-a produs și este ireversibil, vrajba este acum mai aprigă decât oricând. Oricât va încerca un premier, indiferent cum îl cheamă, să ajusteze cheltuielile de personal ale statului, sindicatele bugetarilor vor fi gata să blocheze oricând întreaga administrație, în numele drepturilor deja câștigate. Și, culmea, legal vor fi îndreptățite să o facă.
Spun administrație fiindcă acolo este cancerul. Bugetari sunt și medicul, profesorul sau pompierul, dar nu despre ei este vorba. Ci despre legiunile de plagiatori, condamnați, rude analfabete, combinagii, escroci, fătuci sprâncenate, ex-securiști și clanuri familiale care colcăie în birourile statului de la sate și până la guvern. Au curaj Orban și Cîțu să scuture aparatul de stat de ploșnițe și treacă rapid prin Parlament un buget eficient, astfel încât din primăvară să vedem cum înfloresc șantierele în toată țara? După ceea ce au spus și făcut pănă acum, sunt toate semnele că nu.
