Înainte de alegerile parlamentare, la Apele Române Mureș, directorul de acolo, un inginer care a ajuns șef fără sprijin de partid, cu facultate, condus șantiere și concursuri promovate a fost dat afară. În locul lui a fost numit un liberal fără vreo legătură cu meseria. Ziariștii de la Recorder au scris despre asta. Ancheta a avut două milioane de vizualizări, plus încă un milion pe YouTube. Președintele Iohannis, întrebat de caz, a spus că nu cunoaște situația, drept pentru care sute de mii de cetățeni binevoitori i-au pus articolul pe pagina lui de Facebook.
Printre numeroasele texte despre impostura prin politică, ăsta a avut efectul cel mai mare, pentru că era vorba de un om priceput dat afară ca să facă loc unui politruc habarnist.
Putem spune, cred eu, fără mare risc de a greși, că una din cauzele principale ale teribilului eșec liberal la alegeri este articolul respectiv. E greu de aproximat câți din cei trei milioane de cititori nu au mai votat PNL, dar probabil numărul este foarte mare. Nu au votat PSD, evident, doar că nu au mai mers la vot, de greață.
Adică, au dovedit liberalii că nici instinct de conservare nu au. Crăpa liberalul ăla de la Mureș să fie director cu o lună înainte de alegeri, nu mai putea aștepta 30 de zile? Dar probabil stilul ăsta de a considera țara moșia ta e atât de împământenit, încât nu s-au gândit nici ei că fac ceva rău.
Tot cei de la Recorder scriu zilele astea despre o duduie angajată la Administrația Bazinală de Apă Prut-Bârlad, adică instituția care apără de inundații inclusiv județul Botoșani. Duduia e fostă chelneriță la un bar, nu știe să lucreze pe calculator, nu are habar de ceva, nu știe ce e aia debit, ce e malul stâng și malul drept, cum se calculează un perimetru și nici aria triunghiului, dar e neam cu Costel Alexe, fostul ministru liberal al mediului, acum președintele CJ Iași. Și e angajată pe post de inginer la dispecerat, taman sectorul care se ocupă de inundații. La fel ca la Mureș, inginerul care a semnalat cazul a fost dat afară de directorul liberal al instituției.
Genul ăsta de impostură venită din politic nu e doar la PNL, e transpartinic. PSD excelează la așa ceva. Nu am uitat că o profesoară agramată a ajuns europarlamentar, apoi prim ministru al României, un electrician șeful ANRE sau personaje gen Daea, ministrul agriculturii. Toți au studii la facultăți de tablă ondulată, făcute la 30-40 de ani, după ce au intrat în politică.
Până și la USRPLUS li se cere membrilor zilele astea să depună CV-uri pentru posturi de deconcentrate, chiar dacă habar nu au ce posturi vor primi. Și ei erau cu meritocrație și alte povești din astea.
Sunt doar câteva exemple, fenomenul e practic generalizat în sistemul de stat. O ofensivă fără precedent a prostiei, pe toate planurile, despre asta vorbim.
Culmea e că cei angajați astfel chiar cred că postul li se cuvine. Au lipit afișe, au muncit în campanie, au fost la mitinguri și au plătit cotizații, deci e normal să fie răsplătiți, nu? În instituțiile de stat din România nu se avansează la locul de muncă, ci prin munca depusă la partid, ce faci la slujbă devine aproape irelevant.
Despre consecințe am mai scris. Cea vizibilă este deprofesionalizarea aproape completă, pierderea capacității de reacție administrativă și un habarnism cvasi-generalizat. O alta este faptul că indiferent ce studii ai, ce experiență, ce pricepere, poți să ți le bagi undeva, dacă nu ești membru de partid.
Iar cel mai important lucru este că nu se va schimba nimic prea curând. Posturile la stat au devenit sinecuri foarte bine plătite și totul este secret. De aia cei care încalcă legea tăcerii și spun cum e starea de fapt, sunt dați imediat afară, nu contează cât de buni sunt în meseria lor.
Încercăm de ceva vreme să afăm dacă la Botoşani Consiliul Județean are depuse proiecte europene la Planul Național de Reziliență și Redresare. E planul ăla, PNRR, cu bani europeni finanțat cu prioritate, deci obiectivele vor fi finalizate mai rapid. Un fleac, nimic neobișnuit, dacă întrebați în orice firmă ce proiecte europene au sau ce proiecte, în general, primiți răspuns în zece secunde. Noi a trebuit să facem o cerere scrisă, să așteptăm, să primim un răspuns bizar, să mai așteptăm o vreme, nu am înțeles prea bine ce.
Nu știu dacă e treaba președintelui CJ. Dar să ai o sută și ceva de angajați, plătiți regește, și să nu poți afla în cinci minute ce proiecte europene ai pregătite, dacă ai sau nu ai, mi se pare incredibil. De ce nu am aflat încă așa o informație banală? Habar nu au nici ei, probabil.
