Într-o lume dominată de știri false și manipulări care de care mai grosolane „vestea” că fostul premier Viorica Vasilica Dăncilă are de gând să lanseze o carte a fost apreciată inițial ca o glumă. Una acceptabilă, ținând cont că, pe vremea când amenința să-i lase fără obiectul muncii pe artiștii de stand up comedy, circulau tot felul de zvonuri privind nivelul cultural al marionetei lui Dragnea.
Din păcate, știrea s-a dovedit a fi adevărată și au apărut și clarificările necesare, care au dus cu gândul la un banc cu Virginia Woolf. Cică o „prietenă” n-a rezistat tentației și a înțepat-o un pic. „Mi-a plăcut mult ultima ta carte, cine ți-a scris-o?” Replica n-a fost deloc mai prejos. „Mă bucur, dar apropo, cine ți-a citit-o?”. Mda, în cazul marionetei platinate lucrurile chiar așa stau. Nu e o carte scrisă de Dăncilă, ci e o carte „autobiografică” scrisă de fosta OTV-istă Marga Nițu. Deja nu mai e vorba de glumă când cineva o va întreba pe Dăncilă cine i-a scris cartea, ea va răspunde cu Marga Nițu. Sună chiar mai înjositor decât „Cine ți-a citit-o?”, dar dacă acesta este nivelul nu putem cere mai mult.
Pe lângă încercarea, ratată din start, de a-și primeni imaginea grav avariată pe timpul mandatului de premier (paradoxal, dar dacă nu era aruncată în acea funcție, Dăncilă ar fi trăit într-un deplin anonimat, însă unul plătit cu milioane de euro), autobiografia scrisă de alții mai are o semnificație aparte și anume lepădarea de Dragnea. Pentru că în acest război al primenirii, Dăncilă nu este singură; e vorba de interesul unei întregi găști de parveniți politic care are tot interesul să demonstreze că fărădelegile pentru care sunt arătați cu degetul aparțin unui singur om, și anume Condamnatul Suprem Liviu Dragnea.
Nu e o tactică nouă la pesediști, ba dimpotrivă. Imediat după ce i-au trimis la locul de veșnică odihnă pe Ceaușești, comuniștii încolonați în spatele lui Iliescu s-au străduit să ne convingă că există și comunism cu față umană și toate relele regimului i se datorau doar lui Ceaușescu. Adunătura de politruci nu avea nicio vină; toate ordinele plecau de la Ceaușescu. Încrezător în capacitatea sa de persuasiune, Iliescu a încercat inițial să preia partidul în forma în care era. Cu mânie proletară a înfierat faptele celor care au „întinat și batjocorit imaginea Partidului Comunist Român”. Faptul că nu i-a reușit formula dorită nu l-a descurajat. A schimbat sigla, denumirea și rezultatele le știm. Strategia e trecută în manualul de bune practici pesediste. După ce Adrian Năstase a pierdut alegerile prezidențiale, pesediștii s-au lepădat de el și s-au închinat lui Mircea Geoană care a împărtășit soarta lui Năstase, după mandatul de-o noapte și jenantul episod cu „Mihaela, dragostea mea”. Ponta a avut parte de un parcurs asemănător; ridicat în slăvi și executat pentru a face loc lui Dragnea care a reușit, în felul lui, o premieră. Mai întâi a ajuns la închisoare și abia apoi a pierdut partidul. Prin urmare, lepădarea de Dragnea nu trebuie să surprindă; e practică veche în PSD. Până și nemuritorul Iliescu a avut partea lui de dezamăgire, fiind tras pe linie moartă când încă se mai credea îndreptățit să ia decizii la scară mare.
Dăncilă vrea să se scoată basma curată, să explice poporului de ce anume Dragnea este balaurul cu șapte capete și ea prințesa cea nevinovată. A făcut-o și în trecut, când declara că a fost „izolată la guvernare” și n-a știut ce se întâmplă în jurul ei. Ciudat, nu? Sau poate că nu, pentru că e vorba de Dăncilă, cea care vorbea despre sine la persoana a treia și susținea că ea e de acord cu o anume măsură, dar nu știe care este părerea premierului pe marginea subiectului.
Însă, în ciuda faptului că e o persoană de tot hazul – unii spun că e mama lui Bulă și Marian Oprișan ne îndemna să privim pe net, să vedem ce imagini apar când căutăm „proasta României” – Dăncilă este genul de marionetă care are pretenția să aibă mână liberă. Să nu uităm de încercarea eșuată de a prelua partidul împreună cu generalul de carton Oprea și pactul cu cele cinci sindicate niciodată nominalizate. A cedat, în cele din urmă, pentru că exista pericolul să fie linșată de furioșii din partid. I s-au promis loc pe listă la alegerile parlamentare și sinecuri cât să nu poată duce, însă pesediștii știu cam cu cine au de-a face și au tras-o pe linie moartă. Plus că manevra a făcut parte din spălarea imaginii vechiului PSD – de fapt același partid, dar fără apropiații lui Dragnea. A plecat Dragnea? Să plece și marioneta lui.
Dăncilă nu vrea să cedeze. A dovedit și în trecut că, așa dependentă de sfori cum este, are capacitatea de a efectua mișcări surprinzătoare. Nu suportă să fie dată deoparte și-și pregătește revenirea. Și, dacă tot o face, vrea să facă ceva servicii și pentru partid. Dragnea e vinovatul, restul sunt toți curați ca lacrima și merită o șansă la parvenire.
În ciuda apucăturilor de dictator, Dragnea nu a fost singur, așa cum nici Iliescu sau Ceaușescu nu au fost singuri. Nu poți subjuga o națiune de unul singur. Comuniștii, atunci când au preluat puterea politică, au făcut-o și pentru că au avut la dispoziție cozi de topor. Să ne gândim ce s-ar fi întâmpat dacă Dragnea n-ar fi găsit o marionetă care aproape i-a atins scopurile. Să ne imaginăm că, în toată țara, n-ar fi găsit pe nimeni dispus să-i servească intereselor. Cum s-ar fi descurcat? Cum ar fi parvenit? Nu putem decât să ne imaginăm deoarece Dăncilă și alții ca ea de-abia așteptau să intre în hora parveniților.
Dezvăluirile Dăncilei sunt necesare, dar spovedania trebuie făcută în fața judecătorilor care să decidă dacă trebuie să-și urmeze păpușarul după gratii. Ar cam trebui, însă deocamdată nimeni nu se grăbește s-o acuze de nimic. Dragnea a ajuns în pușcărie pentru găinării, nu pentru ceea ce merita. La fel și Năstase. Dar pentru toate există un început. Poate că Dăncilă s-a grăbit cu cartea. Poate că, la un moment dat, va trebui să se ocupe mai îndeaproape de literatura de penitenciar.
