Dacă s-ar fi putut cumpăra, aș fi plătit foarte mult pentru o doză de vaccin. Poate nu chiar mi-aș fi vândut casa, pentru că, nu-i așa, ce rost mai are sănătatea dacă îți lași familia fără acoperiș. Dacă aș fi cumpărat o singură doză, aș fi oferit-o soției mele, în grija căreia se află copiii noștri. Dacă aș fi putut plăti pentru două doze, aș fi oferit-o pe cealaltă mamei mele; tata s-a stins în urmă cu câțiva ani. Pe o a treia, mi-aș fi făcut-o eu. Însă, deși nu se găsește încă prin farmacii, vaccinul este oferit gratuit de către Uniunea Europeană tuturor cetățenilor ei în vârstă de peste 18 ani și distribuit proporțional cu mărimea populației.
Injecția cu cele treizeci de milionimi de gram de minune a bioingineriei, diluate în ser fiziologic, fac diferența dintre o viață normală, cum era înainte de pandemie, și boală, iar uneori între viață și moarte. Este atât de simplu.
Uimirea mea este cu atât mai mare cu cât sunt mult prea mulți medici și asistente care refuză vaccinul, în ciuda faptului că au învățat serios la facultate despre viruși și efectele devastatoare pe care aceștia le produc asupra omului, în pofida evidenței pe care o trăiesc în fiecare zi în spitale, alături de bolnavi. Este greu de înțeles pentru pacienți de ce medicul lor refuză să se vaccineze, trâmbițând în unele cazuri teorii contrare fluxului oficial de știri, care alimentează cel mult teoriile conspiraționiste.
Doar vreo jumătate din corpul profesoral a răspuns „prezent” la această inițiativă legată direct de sănătatea publică, ceea ce e de mirare, întrucât sunt persoane educate, capabile să înțeleagă cum funcționează vaccinul și care sunt beneficiile acestuia pentru sănătate.
Este dificil pentru părinți să priceapă de ce educatorul, învățătorul sau profesorul copilului lor refuză vaccinul, asumându-și posibilitatea de a se îmbolnăvi sau de a transmite, prin elevi, boala în familiile acestora.
Rămâne, ca un balast, marea masă a scepticilor hotărâți să refuze orice fel de intervenție a științei asupra corpului lor, uitând că ei înșiși sunt trăiesc datorită științei care îi hrănește din recolte de hibrizi rezistenți la secetă și dăunători, le apără sănătatea cu un întreg arsenal de medicamente și tehnologii medicale sau îi distrează cu jocurile și rețelele sociale pe telefoane mobile.
Suntem, chiar și teoretic, departe de a atinge acel șaptezeci de procente de populație vaccinată, care ne-ar conferi imunitatea de grup ce-ar elimina virusul din viața noastră. Vina o poartă deopotrivă cei care așteaptă să vadă ce pățesc cei deja vaccinați, la fel și cei care refuză, din diferite motive, imunizarea.
Vina este și a sistemului greoi de vaccinare pus la cale de guvern. În acest moment, durează cam zece minute pentru a prelucra o persoană, din care vaccinul propriu zis ia cel mult un minut. Restul înseamnă hârțogărie stupidă și inutilă care produce munți de hârtii a căror stocare, darămite prelucrare, va fi tot mai dificilă. Se speră vaccinarea a peste douăsprezece milioane de oameni, dar în ritmul actual, această operațiune va dura peste trei ani, producând sute de tone de hârtii pe care nu se va mai uita nimeni, niciodată. Platformele informatice, atât cele pe care se poate înscrie lumea cât și cele în care sunt introduse datele celor vaccinați, se blochează frecvent, semn că nu au fost primite de la Uniunea Europeană, ci ciocănite în grabă de amatori dornici de câștig.
Probabil că, la fel ca orice început, totul merge mai greu, pentru că nici vecinii nu se descurcă deocamdată mai grozav. Doar Israelul este un exemplu de mobilizare generală, care reușește să bată recorduri după recorduri la viteza cu care își convinge și vaccinează populația. Problema e că în România începutul durează mult prea mult, iar aici avem nenumărate exemple, de la autostrăzile construite cu viteza melcului, până la spitalele regionale niciodată construite, drept urmare este foarte posibil să se petreacă la fel și cu vaccinarea în masă. Acum este înghesuiala celor dispuși să se imunizeze, dar când se va termina și centrele vor rămâne goale, ce vom face? O vom lua de la capăt peste câteva luni de zile, cu carantină și industrii închise? Sau va fi nevoie de oarecare coerciție, adică cine nu a făcut vaccin, nu va putea călători nicăieri pentru că nu-l va primi nimeni? Oricum nu vom vedea nicio decizie curajoasă luată de guvernul preocupat să roadă din ciolanul puterii, așa că soluția, oricare va fi ea, tot de la Uniunea Europeană va veni, iar noi o vom aplica asemenea unor copii cam slabi de minte, cum de fapt am tot dovedit că suntem.
