Comisarul european pentru Sănătate, Stella Kyriakides (practic, ministrul sănătății pentru UE – n.a.), a cerut ca statele membre să raporteze de cel puțin de două ori pe săptămână situația vaccinărilor și să nu cumpere vaccinuri direct de la producători. „Vă reamintesc că, prin semnarea acordului, ați confirmat cu toții participarea la procedură și ați fost de acord să nu lansați propriile proceduri pentru achiziționarea aceluiași vaccin de la aceeași producători”, a mai spus ea. Ce-i cu declarația asta, când rata de reticență la vaccinul anti-Covid este alarmant de mare în întreaga Europă?
Păi vine ca o reacție la avansul admirabil luat de Israel în cursa mondială pentru imunizare. De ce primește Israelul mai mult și mai repede? În primul rând pentru că, potrivit Politico.eu, a fost de acord să plătească un preț dublu per doză față de țările UE. În al doilea rând, pentru că guvernul Israelului a fost de acord să ofere imediat companiei producătoare detalii legate de vârsta, sexul și istoricul medical al fiecărei persoane vaccinate, date care pentru astfel de companii sunt aur curat.
Cum stăm noi în acest context? Președintele zice că bine, am fi pe un ipotetic loc opt în Europa și 15 în lume, dar el este obligat prin fișa postului să dea populației semnale pozitive. Miniștrii guvernului „său” nu spun la fel. Mai puțin de jumătate dintre profesorii din învățământul preuniversitar doresc să fie vaccinați, a anunțat ministrul Sorin Cîmpeanu, într-un interviu televizat. Apoi a completat că procentul celor care vor să fie vaccinați în sistemul universitar a trecut de 60%. În restul instituțiilor care interacționează zilnic cu cetățenii situația este chiar mai îngrijorătoare de atât. Însă, de departe, cel mai îngrijorător este valul de reținere din sistemul sanitar.
Cei 45% din cei peste 320.000 din sistemul de sănătate care nu s-au vaccinat nu constituie neapărat refuzuri ci, potrivit unor surse din domeniu, cei mai mulți dintre ei sunt „nehotărâți”, angajați care vor să mai aștepte, să vadă care sunt reacțiile celor vaccinați după o perioadă mai lungă de timp. Adică să vadă dacă nu le-au crescut coarne și solzi sau dacă nu le-a scăzut cumva potența, că altă justificare nu găsesc unor oameni care chiar știu despre ce este vorba. Sau, mă rog, ar trebui să știe. Și aici e chiar miezul problemei, mă tem că nu știu. În discuție ar intra chiar competențele lor profesionale, dar acesta este alt subiect.
Pentru o bună parte dintre cei mai vulnerabili români în faţa virusului ucigaș unele verigi ale campaniei nu au funcţionat. Fie că este vorba de accesul la servicii medicale şi distribuirea vaccinului în teritoriu, fie că este vorba de mesajele de informare, relaţia cu medicul de familie și încrederea în sistemul medical. Ca să îi protejeze, atât Ministerul Sănătății, cât și Valeriu Gheorghiță, coordonatorul campaniei de vaccinare, trebuie să facă mult mai mult decât în campaniile trecute de vaccinare, care au fost eșecuri jenante pentru autorități, ca să le menționăm doar pe cele împotriva cancerului de col uterin sau împotriva rujeolei.
Organizația Mondială a Sănătății spune însă că rata vaccinării trebuie să treacă de 75%, atât în rândurile personalului medical, cât și în cele ale populației. Așa s-ar atinge pragul imunității comunitare. Or semnalul transmis până acum de personalul medical este dezolant. El arată că nu ne confruntăm doar cu deficiențe organizatorice, ci și cu un grad mare de neîncredere și că, în fața unui pericol de moarte, suntem – iată – mai dezbinați ca oricând.
