Echipa de la Palatul Victoria, dacă chiar vrea să facă treabă și să rămână în urma ei ceva demn de luat în seamă, are o misiune extrem de dificilă: să o rupă cu trecutul. Adică să facă uitată regula potrivit căreia, până acum, interesele partidului au fost mai presus de interesele publice. Coaliția nu a pornit bine, maghiarii se pot suci oricând către vechii lor aliați socialiști, iar primele conflicte dintre progresiștii USRPLUS și conservatorii moderați din PNL au și izbucnit deja.
Primarul liberal al Clujului, Emil Boc, l-a atacat public și fără menajamente – în numele Asociației Municipiilor, pe care o conduce – pe ministrul USRPLUS al sănătății, Vlad Voiculescu, pentru intenția de a valida o ordonanță de urgență care prevede ca primăriile să finanțeze din resurse proprii campania de vaccinare populară. Este vorba despre câteva milioane de euro pentru fiecare reședință de județ și sume proporțional mai mici pentru celelalte orașe. Ministrul a fandat ca la scrimă și a pasat imediat responsabilitatea către premier, deși întregul proces de vaccinare ar trebui să fie organizat și condus de ministerul său, lăsând să se înțeleagă că până mâine, când ar trebui adoptat actul normativ, mai pot interveni modificări. Deocamdată, dacă ordonanța rămâne așa cum a fost scrisă, fiecare primar va trebui să disloce din banii pentru proiectele locale și, previzibil, conflictul cu guvernul va lua amploare.
Semnale de aplanare în interesul comun, al tuturor cetățenilor, nu sunt. Așa cum este alcătuit acum executivul, premierul pare că are câte o frână legată de fiecare picior – doi vicepremieri care încearcă să tragă fonduri, imagine și merite către partidele lor. Ba, mai mult, și doi șefi de camere parlamentare gata să joace prioritățile legislative după altă agendă decât cea a executivului. Serviciile, care și-au plantat propriii oameni în guvern, au comanda la Cotroceni (dacă o mai au și acolo) și nu-l vor asculta ci-și vor urmări propriile interese, respectiv bani și putere. Iar în față îi stă zidul bugetarilor, susținut de contraforții sindicali. Dincolo de zid îl așteaptă PSD, cu moțiunea pregătită.
După ordonanța care plafonează salariile bugetarilor, dată pentru a limita cât de cât dezmățul financiar în an de criză sanitară, Dîncu a și dat strigătul de luptă, calificând guvernarea abia începută drept antisocială. Bun, până la urmă ăsta este rolul opoziției, să țipe la fiecare măsură guvernamentală, doar că de data asta, având în vedere că prioritățile sunt altele, parcă e prea devreme. În plus, ecartul dintre sectoarele bugetar și privat a ajuns atât de mare, încât a împărțit pur și simplu țara în două. Și, fiindcă nu poate fi diminuat, o minimă măsură de înghețare a lui trebuia luată, măcar până trece pandemia. Iar alegațiile de tip „să dea privații salarii mai mari” vin doar din rândurile celor care nu pricep nimic din economia reală, respectiv aceea în care patronii nu pot să plătească decât din ceea ce se produce și vinde.
Ca să dea drumul economiei, premierului Cîțu i-ar trebui deplină autoritate politică. Și n-o are. Cele mai bănoase ministere, mai ales prin prisma fondurilor așteptate de la Uniunea Europeană, sunt la USRPLUS și UDMR, adică Transporturile, Fondurile Europene, Mediul, Sănătatea și Dezvoltarea. Acest din urmă minister ar trebui să administreze și PNDL – programul acela prin care PSD și-a alimentat primarii. Va mai funcționa și dacă da, cum? Tot așa, pe prietenii politice? Atunci n-am făcut nimic, am votat degeaba. Aceasta este regula despre care spuneam la început că trebuie spartă. Este cea mai mare provocare a noului executiv.
În ecuația de mai sus președintele pare aproape scos din joc. Acum controlează externele și apărarea, dar dacă vrea să aibă un cuvânt de spus nu-i rămâne decât o singură șansă: să și-l apropie pe Cîțu. Va reuși să țină hățurile, în sensul dorit și clamat de el, sau îi vor juca serviciile, de mână cu Opoziția, tontoroiul pe masă? Grea dilemă, căreia cu greu îi poate fi prevăzut un deznodământ.
Solidaritatea guvernamentală în apărarea unui buget echilibrat, bine chibzuit, ar fi acum mai necesară decât oricând, într-o perioadă în care fiecare buletin de știri începe invariabil cu numărul de infectați și de morți. Apoi, ar trebui să urmeze o și mai mare solidaritate în demararea reformelor care să atace la temelie nenumăratele mafii din administrație, justiție, mediu, sănătate și educație, ce mai, din toate domeniile vieții sociale. Cum, când în guvern și în parlament, partenerii de coaliție se atacă fără întrerupere, fiind într-o evidentă concurență și nicidecum în colaborare?
Acum ar fi momentul ca președintele să-și aducă aminte de unul dintre gesturile care l-au consacrat și i-au adus, în mare măsură, cel de al doilea mandat: să intre decis în proxima ședință de guvern și să le vorbească miniștrilor despre elefanții din încăpere, să unească grupul și să le vorbească despre șansa unică a acestui guvern de a redresa țara. Dar, din păcate, nu cred o va face.
