Proaspăta retragere „din motive personale” din Parlamentul României a pesedistului Constantin Pătrăuceanu a fost catalogată în fel și chip de presa locală, unii comentatori venind chiar cu scenarii aproape SF într-un caz ce mi se pare de-a dreptul banal. Ba că a călcat strâmb, ba că a mișcat în front, ba dosare, ba fel de fel de supoziții înfiripate la colț de stradă.
Rocada gândită și pusă în ecuație de Doina Federovici are o motivație mai mult decât pragmatică. Se știe că bugetul unui consiliu județean se poate lesne compara cu un buget de minister gras spre obez. Dijmuirea, drămăluirea și gestionarea acestuia nu este o treabă chiar de doi lei tulei, frica de DNA făcând ca orice președinte de consiliu județean să fie atent la orice detaliu și să dea măcar impresia că frăncușorii poporului au fost cheltuiți așa cum se cuvine, de fapt așa cum prevede legea. Licitații la vedere, corecte, contracte beton din care să nu transpire cumva parandărătul, referate de necesitate absolută și câte și mai câte prevederi care, odată respectate, deschid o ușă la fel de mare sau de mică pentru orice agent economic multdoritor de bani publici.
Bineînțeles că experiența Alexandrei Huțu pe un post cu așa responsabilitate, nu dă nicidecum pe dinafară și de … vină este, fără îndoială, tinerețea ei. La treizeci și ceva de ani, oricui îi lipsește acest tip de experiență care nu se învață nici pe băncile facultății și nici la biroul din Prefectură.
Constantin Pătrăuceanu, în schimb, a gestionat la viața lui multe pungi cu arginți, ce-i drept – spun unii! – în interesul lui mai mult, exemplul pus mereu pe tapet fiind prospera firmă Fidelio ajunsă în câțiva ani la sapă de lemn. Această experiență plus mandatul de consilier județean din 2016 până în 2020 au cântărit suficient de mult în balanța manevrată cu multă abilitate de către președintele PSD care a reușit să împuște doi iepuri deodată: un om care să numere, să cheltuiască cu pricepere și să înmulțească banii obștii (vom vedea dacă în interesul județului sau în interes personal!) și un mandat de deputat pentru finuța sa din Vârfu Câmpului.
Probabil dacă vreunui candidat de la alt partid i s-ar fi cerut să renunțe la mandatul de parlamentar ar fi ieșit un scandal cât casa, pe undeva normal, principalele argumene ale … „pârâtului” fiind legate de cheltuielile, eforturile și stresul din campania electorală. Iată că PSD-ul dovedește încă o dată că la ei, acolo în fosta Casă a Căsătoriilor, disciplina de partid se execută, nu se discută! Lucru pe care, de altfel, îl știam cu prisosință, proaspăta rocadă fiind doar un vârf tocit de aisberg pe care opinia publică nu avea cum să nu îl observe. În același context, ați auzit măcar bâzâitul în borcan al celor împinși de Doina peste bordul navei social-democrate? Și nu e vorba de vreun trepăduș de duzină ci de Tamara Ciofu, Răzvan Rotaru sau chiar Costică Macaleți. Ce, el, cel mai galonat pesedist botoșănean în viață (fost deputat, prefect de două ori și președinte al C.J.) nu și-ar mai fi dorit măcar un mandat de consilier ca să nu spun de parlamentar? Cu siguranță că da numai că nici un mazilit nu a scos o vorbuliță care să tulbure apele în organizația județeană, legea „omertei” funcționând perfect la PSD.
La această disciplină de fier cuibărită cu sârg și ouată sistematic în poiata roșie a PSD-ului, mai adăugăm și unirea-n cuget și-n simțiri a tuturor celor responsabili cu răspândirea temei de comunicare preparată în laboratoarele centrale și vom înțelege – dacă cineva mai are dubii sau întrebări! – de ce în Botoșani social-democrații îi bat la fundul gol în materie de electorat și pe peneliști și pe useriști și pe oricare ar mai avea curaj să-i concureze.
V-am vorbit despre linia întâi a social-democraților. În liniile doi și trei, formate cu preponderență din angajați ce ocupă posturi călduțe în administrație, agenții, regii sau societăți de stat, supușenia, înghițitul în sec în caz de nemulțumiri și interpretarea oriunde și oricând a textului de partid sunt constante care se transmit din tată-n fiu, din frate la soră, din slujbaș în slujbaș.
Iată de ce la PSD orice mișcare, orice decizie și orice măsură neînțelească de către terți se bazează de fapt, pe pilonii puternici ai disciplinei de partid. Așa se poate explica ceea ce mulți analiști și jurnaliști au catalogat-o drept surpriza anului: rocada reginei roșii!
