Mai bine de șase milioane de români și-au petrecut noaptea dintre ani în compania unora dintre primele zece stații de televiziune din țară. Cam o treime dintre abonați. Ceea ce înseamnă că celelalte două treimi și-au găsit cu totul altceva și probabil mai bun de făcut. Adică au renunțat de bunăvoie la un serviciu plătit, intuind că va fi, ca de obicei, de proastă calitate. Și asta în singurul revelion din viața lor în care au fost consemnați în case de către autorități. Mai mult ca sigur, nicio televiziune din țară nu se va mai întâlni cu o asemenea pleașcă. Și, cu toate astea, programele prezentate au fost lamentabile, fără excepție.
În era ecranelor inteligente de tot felul, conectate la internet în aproape orice casă din România, stațiile care își împart rețelele de cablu au mizat pe faptul că televizorul este unicul mijloc de divertisment din casele nevoiașilor și ale celor cu prea puțină carte și li s-au adresat numai lor. Subestimându-i chiar și pe aceștia, adică luîndu-i de proști.
Campioană la prost gust a fost chiar televiziunea națională, TVR. Aceea pe care o plătim cu toții, de la buget, fie că o urmărim fie că nu. A șocat, dincolo de atitudinea anti-mască, anti-vaccin și antiprezidențială – până la urmă fiecare e liber să creadă ce vrea – prin grosolănie dusă până-n grobianism, cu texte de factură obscenă și atitudini violente, de gang. Deocamdată s-au sesizat doar unul dintre membrii CNA, Dorina Rusu, și preşedintele Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă din Camera Deputaţilor, deputatul USR Iulian Bulai. Probabil vor urma ceva măsuri, dar răul a fost deja făcut și este imens.
Nici celelalte stații nu au fost mai breze. Campion la audiență a fost, la fel ca în ultimii 21 ani, același prezentator obosit, Dan Negru, care dă prea mult din mâini cu degetele rășchirate și răcnește la telespectatori de parcă l-ar mușca fiecare replică, într-un program cât de cât mai animat, cu și fără măști, dar tot cu umor căznit, un decor sărac și o regie de cămin cultural.
Și ajungem la câteva caracteristici generale: lipsă de texte spumoase, lipsă de replici inteligente, actori lipsiți de talent, de expresivitate, care și-au îndeplinit rolurile de parcă ar fi fost cea mai mare corvoadă a carierei lor. Asta tocmai în anul în care toți s-au plâns în gura mare că se deprofesionalizează fiindcă teatrele sunt închise. Textele, scenografiile, regiile, au părut ca făcute pe genunchi, cu repetiții puține sau deloc, pe un fond cultural precar, fără textieri și fără compozitori valoroși.
Astfel că – vrând, nevrând – ajungem din nou, ca în mai toate domeniile de activitate, la educație și selecție. La facultățile bidon, de prin etaje insalubre de foste clădiri internat rămase de izbeliște, la pițipoanecle siliconate și flăcăiașii pictați prin toate părțile despre care aflăm că „au la bază actoria”, la pilele, mita și învârtelile din ceea ce ei numesc pompos show-biz, la profesori închipuiți care acordă diplome domnișoarelor odată cu cheile de la garsonieră și la dovada că filmarea din toate pozițiile a excrescențelor plastifiate și expunerea lor generoasă pe rețelele sociale nu are nicio legătură cu arta actoricească, cu regia sau cu scrierea de scenarii.
Am pierdut 30 ani și este nevoie de cel puțin încă pe atât pentru e recupera filonul umorului sănătos și al muzicii autentice, pe care românii l-au avut dintotdeauna. Dar vrem? Aluziile, ironiile, vorbele de duh, gesturile cu subînțeles și mimica sugestivă se fac, fără excepție, pe un fond cultural existent. Păi de unde să existe, când guvernul anunță că amână școala în fizic pentru al treilea semestru consecutiv?
