A fost 2020 un an prost? Părerea cvasi-unanimă este că da. Eu cred că a fost mai degrabă un an fantomă, adică fals, cam ca tot ceea ce trăim. Mâncăm și bem falsuri, utilizăm aparate și mașini cu renume mondial, dar fabricate în țări cu costuri și calitate scăzute, mimăm democrația construind instituții cu denumiri tot mai sofisticate, dar ineficiente, falsificăm atitudini și relații într-o superficialitate constituită din forme fără fond. Pe de altă parte, așa palid cum a fost, numai bun de șters din calendar și din amintiri, anul care se încheie a avut și partea lui bună, dar tot din rău: a scos la iveală toate tarele unei societăți pe care o credeam bună și perfectibilă.
Sisteme de sănătate care înghit sute de miliarde de dolari, din întreaga lume, s-au dovedit slabe, instituții faimoase, anume create pentru încredere și cooperare internațională, s-au dovedit inutile, iar politicienii – niște ageamii pricepuți doar la reuniuni urmate de cocktail-uri sofisticate. Tot ce au stabilit în nenumăratele ședințe „fulger” se putea conveni prin câteva telefoane și telegrame diplomatice. Confruntați cu valul de morți, niciunuia nu i-a venit altă idee decât să închidă granițele, aeroporturile și locuitorii în case.
La rândul ei, această izolare impusă a scos la iveală toate carențele educative generate de un învățământ dedicat goanei după titluri golite de orice conținut. Pe rețelele sociale s-a întins la nivel global părerea că anul 2020 a adunat cele mai mari dezastre din istorie: de la pandemie, discriminare, terorism, schimbări climatice, criză economică, incendii, explozii, violențele de pe străzile lumii, decesele unor celebrități și până la neștiința oamenilor de a-și pregăti hrana în mijlocul unor bucătării super dotate și cu frigiderele burdușite de semipreparate.
Numai că toate cele de mai sus – cu excepția celei din urmă, cu adevărat un dezastru – au existat de când lumea, ba în trecut au luat chiar forme apocaliptice. Doar s-a confirmat ceea ce bănuiam: în mare majoritate, oamenii nu au nici cele mai vagi noțiuni de istorie, geografie, climă, măsuri de siguranță, prim ajutor sau cooperare în caz de dezastre.
O molimă ca în Evul Mediu, despre care o jumătate de planetă este convinsă că a fost provocată dinadins pentru a testa rezistența populațiilor la stress și supunere, a înghețat politica și științele sociale, a blocat societatea și a devastat economia, a descătușat o lume virtuală în care erau ascunse toate hidoșeniile lumii civilizate. Și am aflat cât de fals trăim, cât de goale sunt formele pe care le cultivăm cu obstinație, ca singură rațiune de a fi.
În teritoriul nostru (că greu pot defini ca țară un areal în care instituțiile construite de cetățeni pentru folosul lor – școli, spitale, vămi, primării, finanțe sau servicii publice – îi sfidează pe față, existând doar pentru a se autoreproduce) nu a fost nici mai bine și nici mai rău decât în restul lumii sau decât ne așteptam.
Am vrut președinte neamț – îl avem. Acționează ca un Panzer nemțesc: când este la ananghie șade cuminte într-o văioagă, cu motoarele la ralanti; când apare momentul prielnic, iese în marș cu viteză maximă și calcă totul sub șenile. L-a vrut pe Orban un an, deși bietul Ludovic numai în gafe s-a moșmondit, l-a ținut. A vrut alegeri la termen, deși toate datele arătau că o simplă remaniere guvernamentală ar fi fost suficientă, le-a ținut. A vrut să-și țină serviciile aproape, iată le are.
Cum prezența scăzută la urne a fost previzibilă fără vreun dubiu, știam cu toții că va rezulta un parlament cu reprezentativitate redusă față de întregul populației cu drept de vot. Adunare care a dat, pe cale de consecință, un guvern slab, un fel de combinată SRI/SIE – fiindcă mai toți membrii echipei au legături directe sau indirecte cu serviciile – cu totul la mâna președintelui. C-o fi bine, c-o fi rău, rămâne de văzut. Poate că puțină militărie nu strică pe vremurile astea aspre, dacă nu sare gardul delimitat de drepturile omului.
2021 va fi așa cum l-am pregătit în 2020- iar semnele nu sunt grozave. Planul de Reziliență înaintat Comisiei Europene de către echipa Orban a fost respins, ca fiind inadecvat. Ni s-a dat termen ca până în februarie să trimitem altul, iar CE va lua decizia finală în aprilie. Timp ar mai fi, dacă vom ști să punem specialiștii la treabă.
