Pentru a descrie cel mai bine situația conflictuală dintre primarul Cosmin Andrei și consilierii opoziției în problema majorării burselor elevilor, trebuie să apelăm la cuvintele cunoscutului filozof contemporan Mike Tyson, care spunea că „oricine are un plan bun, până primește un pumn în gură”.
Dacă anul trecut viceprimarul Cosmin Andrei cerea testări pentru toți profesorii, anunța în campanie implementarea „pachetului Firea”, cu o grămadă de măsuri sociale pentru elevi, și declara „când e vorba de copii nu există scuza nu sunt bani”, primarul Cosmin Andrei constată că de pus în practică promisiunile e un pic mai complicat.
Majorarea burselor elevilor din Botoșani a fost votată cu ambele mâini de toată lumea că era 26 noiembrie și mai era o săptămână până la alegerile locale. După alegeri, s-au mărit, dar cu mai puțin, că nu sunt bani. Cam asta e povestea pe scurt.
Acum, liberalii – care anul trecut doreau o mulțime de subvenții micșorate că nu sunt bani – cer măriri peste măriri, iar pesediștii – care anul trecut erau de acord cu măririle – spun că nu se poate, nu sunt fonduri. S-au schimbat doar rolurile, nimic altceva.
Liberalii propun măriri la de toate, cea mai amuzantă fiind aia cu creșterea la 3500 de lei (dacă rețin eu bine) a plafonului de pensie cu care un pensionar poate merge gratis cu transportul în comun, în prezent fiind 2500 lei.
Măsura liberală ar fi fost scăderea plafonului respectiv, după mine. Cu tot respectul pentru pensionari, când există așa de multe persoane care muncesc pe salariul minim și plătesc abonament la autobuz, cam pe la pensia egală cu salariul minim ar trebui oprită și subvenționarea.
Din ce se întâmplă în consiliul local putem înțelege două aspecte. Primul ar fi că hârâiala asta între pesediști și liberali nu se oprește. Exact asta a ținut orașul aproape nemișcat în ultimii opt ani, faptul că s-au bucurat consilierii de victorii mici, de etapă, contra inamicului politic. Restul nu a mai contat.
Al doilea aspect ar fi că, deși următoarele alegeri sunt abia peste patru ani, nici PSD, nici PNL nu vor să renunțe la politica lui „vă dăm”. Nu mai știu cine explica situația cu ajutorul pescuitului. Este diferența dintre „vă dăm pește” și „vă învățăm să pescuiți”. Evident, aleșii noștri preferă prima variantă, după cum se vede.
Eu aș prefera a doua variantă, abia așa ies la iveală cei care nu pot pescui, adică cei care chiar trebuie ajutați. Noi, ceilalți, trebuie să fim ajutați să ne ajutăm singuri, atâta tot.
Spre acest gen de strategie sper să se îndrepte noul primar, mai ales că mandatul său nu va fi întrerupt timp de patru ani de nici un fel de alegeri, lucru foarte util pentru dezvoltarea orașului fără măsuri populiste.
Acum mulți ani, îi scriam primarului Florin Egner, care era la primul mandat, că nu am nevoie de locuință socială, de ajutor social, nici de ajutor de încălzire, de bursă socială pentru copii sau de orice fel de alte ajutoare. Mie ce îmi poate oferi, ce face primăria pentru mine?
Că eu vreau un oraș modern, cu investiții, parcări, străzi cu asfalt, siguranță pe stradă, iluminat, semafoare etc.
Același text l-aș fi putut scrie, de-a lungul anilor, oricărui primar de Botoșani. Noi, ăștia care nu vrem ajutoare, ce facem? Plecăm toți? Că prea mulți au plecat deja.
Cât despre consilierii locali, dacă vor să ajute elevi, să renunțe, de exemplu, la jumătate din indemnizația de consilier. Sau la toată suma, că doar nu au ajuns consilieri locali pentru a încasa o mie de lei pe lună. Și poate – fiecare din ei – acorda burse la doi elevi. Capabili sau necăjiți, ei aleg. Deja 40 și ceva de copii primesc un ban în fiecare lună. Și poate mai sunt și alții care le urmează exemplul.
Iar în timp ce își donează indemnizația de consilier, poate reușesc să stea de vorbă unii cu alții, să facă ceva și pentru oraș.
Nu de alta, dar campania electorală s-a terminat pe 5 decembrie, dimineața. Iar următoarea e tocmai peste patru ani.
